La sfat cu oameni simpli şi vrednici ai satului Şirioara

Singurătatea dragostei faţă de sătenii simpli din Şirioara – un sat cu casele înşiruite de o parte şi de cealaltă a drumului judeţean – m-a făcut să mă plimb pe cele două uliţe ale aşezării într-o zi de toamnă călduroasă, în căutarea oamenilor de azi.

Ajung în centru şi mă încumet să intru în parcul bătrân şi singur ce doineşte după animaţia de altădată. Doar din când în când, ecologistul cu acte în regulă Marius Bălan, om de-al locului, vine să stea de vorbă cu brazii plantaţi. Şi se supără când cineva a îndrăznit să rănească cu securea un brăduleţ de doar câţiva ani. Neîngrijit acum, se speră, după spusele primarului Sorin Sfintean, că un proiect ce se află într-o fază înaintată de studiu, va face din parcul de la Şirioara o oază de frumuseţe naturală.

Urc pe Dorhoi, unde asfaltul a luat locul noroiului. O uliţă modernizată până către gospodoria prim-epitropului Luci Coman, un bărbat în putere ce deţine în gospodărie utilaje agricole şi animale, un om care ştie să fie şi un bun fermier, dar şi un apropiat al Bisericii, fiind ales mai marele „coratorilor”.

Mai în jos, la câteva case, bunica Mărioara, mama lui Leonte ciobanul, face şi acum pâine în cuptorul din cărămidă arsă, vechi de aproape un secol. Pâinea frământată de mâinile bătătorite ale femeii ne este oferită ca o prescură, pentru sănătatea celor care o consumă.

Cealaltă uliţă a Şirioarei se numeşte Pe Mol (denumire ce sugerează că aici era un mol de umblai şi cu catarigile) şi îl întâlnesc pe badea Toader ciobanul. A fost oier de la câţiva ani până acum la bătrâneţe, când s-a lăsat, dar gândul îi e tot la mioare. Stă pe marginea drumului, rezemat în bota de corn şi priveşte departe către păşunea pe unde a mânat oile, zeci de ani. Badea Toader, alături de fratele Ioan, din satul vecin, oameni de omenie, a fost o viaţă numai cioban. ”Păcat că acum nu mai sunt ciobanii din vremea mea”, ne spune acesta.

Întreb de lelea Anucă, femeia care zeci de ani a mers pe jos, la Mănăstirea Nicula. Aflu că a trecut la cele veşnice, tot la Mănăstirea Nicula. Pelerinajul acestei rugătoare la Dumnezeu este dus mai departe de fiica Ancuţa, semn al profundei credinţe cu care este învrednicită această familie.

În capătul uliţei, mă opresc la „fabrica” lui Dorel, un bărbat frumos ca păsările cerului în mai, blond, ce practică şoferia de peste un sfert de secol. Este şofer cu curăţenia, bate jumătate din judeţ. De la Târlişua, la Ţentea, până pe la Feleac, în toate satele zonei de vest, şi se opreşte din poartă în poartă, pentru a colecta gunoiul menajer. „S-au obişnuit oamenii, adună, ecologizează, semn că doresc să fie şi în sate curăţenie. Cunosc multă lume, gospodarii mă aşteaptă, dovadă că le pasă  de natură”. În timpul liber, Dorel face horincă din fructe, o băutură de 52 grade, ce dezleagă glasul cu doar câteva înghiţituri. Pe vremea bătrânului Mitruţ, aici, pe o bancă din lemn (ca în Poiana lui Iocan) veneau bătrânii la o poveste. Acum, s-au dus şi bătrânii, şi băncuţa. Dorel este ajutat de Vasile, un bătrânel, fost gaterist, cu o voce blândă, prietenoasă şi cu o asemănare izbitoare cu un mare cântâreţ de-al nostru.

Satul Şirioara a îmbătrânit de-a binelea. Mai poţi auzi poveştile demult uitate de la Măriuţa lui Bălan, Măriuţa lui Oşan, de la Octavian, oameni ce au dat odinioară strălucire aşezării. Cum şi astăzi unii mai tineri, precum Cosmin Morar, Luci Coman, Turcu, Buhai, Gelu, Anca se străduiesc ca Şirioara să dăinuie. Şi se va întâmpla aşa, fiindcă în fruntea lor se află vrednicul slujitor al altarului, părintele Radu Petri, din anul 2009 parohul bisericii, ce menţine prin Cuvânt tinereţea bătrânei aşezări de pe Şieu. După studii strălucite de Teologie şi cu un masterat, părintele Radu a devenit, prin tot ceea ce face, cel mai iubit şi apreciat dintre şirioreni, predicile la Sfânta Biserică devenind adevărate lecţii de trăire duhovnicească.

Şi ca să încheiem aceste însemnări despre oamenii simpli ai satului Şirioara, să reproducem spusele primarului Sorin Sfintean: „Pentru acest sat, avem un proiect ce vizează modernizarea din temelii a căminului cultural, un altul pentru parcul din centrul aşezării, iar o investiţie mai amplă vizează canalizarea în toate satele comunei şi asfaltarea a încă 10 kilometri de uliţe în comună”.