Nostalgii de toamnă, la Şirioara, satul unde istoria, tradiţiile şi modernismul pot face casă bună

          La intrarea în localitatea Şirioara, pe un deal împădurit, se mai pot vedea urmele unei cetăţi medievale ridicată, se pare, în urmă cu peste un mileniu. A fost parţial distrusă în vremea bătăliei din anul 1068, dintre populaţia migratoare, pecenego-cumană, condusă de Osul, şi oastea regelui Solomon, în bătălie fiind implicată şi populaţia locală. Aici s-au făcut, în anii 70, săpături arheologice de către specialiştii Muzeului din Bistriţa. Să lăsăm istoria şi să străbatem satul, casele fiind aşezate de o parte şi de alta a şoselei, acum modernizată. Doar două uliţe – Dorhoi şi Pe Mol – te poartă către zonele laterale ale aşezării. Se spune că şi denumirea satului, Şirioara, vine de la această înşiruire a caselor. În faţa lor, la şosea, aproape fiecare gospodar şi-a amenajat o băncuţă unde, în sărbători, bătrânii, femeile şi nu numai, se odihnesc şi-i conduc cu privirea pe cei care trec pe aici.

          Satul, acum, toamna, trăieşte prin cei care au rămas acasă, îndeletnicindu-se cu lucrarea pământului şi cu creşterea animalelor. Tot mai puţini însă revin în sat, deşi aşezarea cunoaşte transformări radicale. Mă însoţeşte într-una din zile primarul comunei Şieu Odorhei, Sorin Sfintean, de care aparţine şi satul Şirioara. Suntem Pe Mol. O străduţă care ajunge până în râul Şieu, acum asfaltată. Întreb de ce se cheamă aşa şi un bătrân îmi răspunde: „Apoi, aici era pe vremuri de neumblat, era mol mare. Acum s-a asfaltat”. „Mai sunt ceva lucrări de finalizat”, îmi spune primarul. „Urmează să se asfalteze şi cealaltă uliţă – Dorhoi. Sper ca lucrătorii cu care avem contract să se ţină de termene. Noi am făcut tot ceea ce trebuia, acum este munca constructorilor. Este o mare problemă cu forţa de muncă. Asta nu numai la noi. Avem parcul din centrul satului. O zonă foarte frumoasă, dar cu greutate o putem întreţine. Încercăm cu salariaţii, însă ar fi bine ca şi localnicii să se implice mai mult. La Şirioara, apa de la reţea nu mai este o noutate, uliţele sunt luminate cu led-uri, Căminul Cultural va fi modernizat din temelii, iată câteva dintre realizările şi proiectele administraţiei locale. Şcoală nu mai există, doar clădirea încuiată, elevii sunt navetişti, transportaţi la centrul de comună cu maşinile destinate acestui scop.

          E zi de sărbătoare. Asist la Sfânta Liturghie oficiată de părintele Radu Petri Viorel. Din anul 2009, este „popa nost”, cum îmi spune lelea Anuţă. „Venim cu drag la biserică. Face slujbe foarte frumoase, e un popă tare bun”. Absolvent al Facultăţii de Teologie, cu un masterat în Teologie sistematică, părintele Radu este al tuturor; al celor bătrâni şi tineri, al celor bolnavi şi sănătoşi, al celor care îi cer sfatul. Oamenii l-au îndrăgit repede fiindcă l-au simţit că-i de-al lor. Şi părintele consideră că Şirioara este satul lui natal. L-am auzit predicând. Cuvintele rostite merg direct la inimă. Te înalţă, te face sănătos duhovniceşte auzindu-l cum transmite Învăţătura Evangheliei. Îi cercetează pe bătrâni acasă ori la spital, cu cei mici face activităţi educativ-religioase, cu femeile a înjghebat un cor, bărbaţii sunt antrenaţi la înfrumuseţarea şi modernizarea bisericii. Acesta-i părintele Radu, cel mai iubit dintre săteni. Prin anul 1725, exista aici o biserică din lemn, în stil bizantin, amplasată pe locul numit „Sub Deal” şi păstorită de călugărul ortodox Sofronie. Actualul locaş de rugăciune datează din 1935, din vremea preotului Ioan Lemeni, cu hramul Sfântul Ioan Gură de Aur. Este construită din cărămidă, cu temele din beton în formă de cruce, acoperită cu tablă. Acum, se află în reparaţii. Consilierul Arghir, fost mulţi ani ceferist, îmi spune că se lucrează cu meseriaşii locului, cu coratorii, fiecare se implică pentru ca biserica să arate cât mai frumos, este locul nostru de rugăciune. Goriţă Fechete este clopotarul satului. De peste 30 de ani anunţă, prin clopote, şi veştile bune, dar şi cele mai puţin bune. Aşa cum este viaţa. De meserie ceferist, cu carte de muncă, a făcut mii de kilometri şi înainte şi după 89. Multe s-au schimbat, înainte CFR-ul era un fel de armată, acum parcă-i altfel. Locuieşte pe Dorhoi şi-l însoţesc pe uliţa care aşteaptă să fie asfaltată. Într-o gospodărie bine rânduită îl întâlnesc pe un vechi coleg de muncă, linotipistul Mircea Vultur. A ieşit la pensie şi a revenit acasă, după ce şi-a aranjat cei doi băieţi, cu studii superioare, la rosturile lor. Acum, Mircea, cel care a scris milioane de cuvinte la linotip, mii de pagini de ziar, a devenit un agricultor doar pentru casa lui. Pe aceeaşi uliţă trăieşte şi Leonida. Mai mult este cu oile, păzeşte turma lui de mioare de la care obţine caşul ecologic, cum îi place să spună. Şi mai aflu că, în urmă cu mai puţini ani, şi fostul premier Emil Boc a mâncat caş de la oile lui. Acum e secetă mare, iarba s-a uscat, oile cu greu îşi găsesc hrana.

          În faţa caselor, la stradă, cum spuneam, pe băncuţe, sătenii discută una şi alta. Întreb de Goriţuc. „S-a dus, săracul”, îmi spune un vechi coleg de secţie.  Cine a fost Goriţuc? Un om de mare omenie. Toată viaţa a fost pe tractor. Iarna, vara, pe frig ori pe caniculă, a lucrat pământurile din această zonă. N-a întors vorba nimănui. Ştia meserie. Acum, banca lui din faţa casei a rămas goală. Aflu şi de un personaj pitoresc al satului, unic în felul lui, Flaviu pe nume, care şi el s-a dus acolo, în locul acela cu multă verdeaţă.

          La Şirioara, dacă eşti localnic, te năpădeşte nostalgia, dar cu siguranţă că şiriorenii, oriunde s-ar afla, vor găsi resursele lăuntrice să revină acasă, spre dăinuirea aşezării de care fiecare este mândru.

***

          În acest sfârşit de săptămână, la Şieu Odorhei, a fost sărbătoare printr-un eveniment cultural într-o ediţie pilot, care şi-a propus să strângă comunitatea în jurul Căminului Cultural din satul Şieu Odorhei, cu ajutorul unor serii de activităţi artistice şi activităţi de petrecere a timpului liber. După slujba religioasă au fost programate Ziua porţilor deschise la toate bisericile de pe raza comunei, un târg de produse locale. De asemenea, un campionat de fotbal, ateliere de creaţie, tir cu arcul, un tur ghidat al monumentelor istorice au completat ziua ce a reunit comunitatea. În concert au fost: Alexa Dragu, Paula Viţian, Dianna Porca, Iarba Fiarelor, Titus Homei, Marius Varga, Elena şi Levi Furus, Alexandru Căpitan, seara încheindu-se cu un retro after party cu DJ Memo.

          În organizarea evenimentului s-au implicat comuna Şieu Odorhei, Biserica Ortodoxă „Sfinţii Arhanghel Mihail şi Gavriil” din Şieu Odorhei şi un număr mare de sponsori.

T. Săsărman

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]