La vreme de pandemie, dramă în familia lui "Nelu de pe Cruci" de la Strâmba. S-a stins capul gospodăriei, iar după o săptămână i-a urmat consoarta, după o căsnicie exemplară de 55 de ani!

La vreme de pandemie dramă în familia lui "Nelu de pe Cruci" de la Strâmba. S-a stins capul gospodăriei, iar după o săptămână i-a urmat  consoarta, după o căsnicie exemplară de 55 de ani. Evenimentul a provocat multă durere şi întristare în familie şi celor apropiaţi. Dăinuie amintirile, actele, faptele şi realizările,  ce atestă vrednicia şi aportul lor la binele comunităţii, în special la edificarea celui mai important obiectiv:  Casa Domnului.                                          

Viaţa aspră şi dură din localitatea aflată sub hlamida ocrotitoare şi protectoare a Heniului stimulează agerimea minţii oamenilor. Aceasta permite adoptarea unor soluţii şi opţiuni, care asigură, în condiţiile unor factori fizico-geografici nu tocmai dintre cei mai favorizanţi,  prosperitate individuală şi colectivă şi un climat de concordie şi armonie.  Elocventă în acest sens este situaţia familiei dispărute.

Pe Ioan Gherghel sau "Nelu de pe Cruci", cum îi ziceau localnicii (29.06.1943 - 20.01.2021) l-am cunoscut încă din copilărie, când duminica şi în sărbători  însoţit de mama sa, amândoi îmbrăcaţi în straie impecabile obişnuiau să vină în vizită la unchiul său Leon Tănase, de la Suseni, un cojocar iscusit şi apreciat, iar împreună cercetau Sfânta Biserică din sat. Badea Leon a fost combatant în cel de-al doilea război mondial, timp în care a realizat o performanţă deosebită prin faptul că s-a reîntors de pe front teafăr şi nevătămat. În plus a adus şi pus la dispoziţia  celor interesaţi un Jurnal de front pe care l-a realizat   printre şuieratul gloanţelor şi exploziile obuzelor din timpul operaţiunilor militare la care a participat, în pofida pericolelor şi interdicţiilor existente. ( A trecut la cele veşnice la frumoasa vârstă de 98 ani – n.n.). Enoriaşii aveau  numai cuvinte de laudă la adresa oaspeţilor noştri. La început nu prea am înţeles motivul pentru că socoteam că e firesc ca din curiozitate, dacă nu din alte motive, să constaţi cum se desfăşoară slujba religioasă în afara localităţii de domiciliu. Abia mai târziu am aflat că la Strâmba nu era biserică,  cea mai apropiată Casă a Domnului, cea de la Joseni era situată la cinci km, dar cum tatăl ocupa într-o perioadă în care ateismul era în floare o funcţie publică şi nu doreau să-i creieze probleme,  parcurgeau încă câţiva km pentru a ajunge la noi.

Gospodăria familiei e amplasată pe una dintre cele două coline şi anume pe cea vestică, ce străjuiesc drumul ce duce la una dintre perlele ortodoxiei româneşti de pe meleagurile bistriţene - Mănăstirea "Sfântul Ierarh Spiridon" de la  Strâmba - comuna Josenii Bârgăului, înfiinţată în 1998. Pe colina estică este amplasată o altă gospodărie al cărui titular are un nume cu rezonanţă în zonă şi numai, cea a  "Americanului de la Strâmba", cum i se zice domnului Nelu Holbură, autorul unor remarcabile acte de filantropie prin care peste douăzeci de familii cu probleme sociale, cu mulţi copii,   aflate în dificultate au devenit  proprietare de case împreună cu terenurile curte şi grădină aferente. Ambele locaţii permit scrutarea întregii panorame a Văii Bârgăului, despre care scriitorul George Sion, fost vicepreşedinte al Academiei Române, în lucrarea "Suvenire contemporane", Editura Minerva, Bucureşti, 1915, p.267 spunea: "Cum trece cineva de Bistriţa înainte şi se afundă în Carpaţi este lovit la fiecare pas de vederea locurilor celor  mai pitoreşti şi mai desfătătoare. Natura este atât de bogată încât poate zice că a descălecat Dumnezeu pentru fericirea  celor care locuiesc aici". 

Printr-o expresie simplă, concisă şi precisă, cum sunt toate cele generate de înţelepciunea colectivă, locaţia este desemnată prin expresia  la "Nelu de pe Cruci" adică de la intersecţia Drumului Judeţean 172 D Josenii Bârgăului, recent modernizat,   cu Drumul ce duce de la Strâmba la Dumbrava -  Livezile.

Ulterior aveam să-l cunosc,  fără să-mi propun în mod special acest lucru pe tatăl său, pe  Andrei Gherghel,  în postura de  preşedinte al Comitetului Provizoriu al comunei Josenii Bârgăului, care era autoritatea  publică locală, ce  a funcţionat  în perioada aprilie - iulie 1949,  având ca principală sarcină organizarea alegerilor locale. Cum duminica şi în sărbători cei cinci fraţi eram invitaţii unchiului Simion, fost pădurar, care nu avea copii şi îşi dorea să-l înfieze pe unul dintre noi, motiv pentru care ne omenea şi oferea posibilitatea să ascultăm la un magnetofon muzică de altădată interpretată de Vasile Zavaidoc şi cei din generaţia lui. Credea că dacă procedează aşa vom aceepta. Demersurile lui s-au dovedit a fi însă infructoase pentru că niciunul nu ne-am dorit să ne despărţim de familia naturală, deşi situaţia materială a familiei unchiului era cu mult mai bună decât a noastră. În final, a reuşit să capaciteze pe un vecin să accepte înfierea lui Cifor, unul dintre cei doi fecioraşi gemeni pe care îi avea.

Am rămas  în relaţii apropiate, iar într-o împrejurare când şi-au propus să meargă la secerat  la          Joseni, unde unchiul avea în Zăvoaie un teren de vreo zi de arat respectiv în suprafaţă de 0,30 – 0,40  cultivat cu grâu şi plecau cu căruţa m-au luat şi pe mine în calitate de "băgător de seamă", adică să văd cum se desfăşoară treaba, întrucât vârsta nu-mi permitea să le fiu de prea mare folos. Imediat după ce au început seceratul au dat la cai câte un snop de grâu, o mică recompensă au socotit ei pentru aportul lor la recoltă. Întâmplător sau nu, tocmai atunci şi-a facut apariţia pe o cărare de pe malul Râului Bistriţa Ardeleană,   badea Andrei Gherghel,  reprezentantul autorităţilor, care în trecere le-a zis: " oameni buni nu daţi grâul la cai fiindcă e păcat !". Acele vorbe le-au stricat rudelor  buna dispoziţie pentru întreaga zi. Se aşteptau să fie sesizaţi şi să vină la faţa locului oamenii legii, care să constate fapta, ce putea să le aducă consecinţe nedorite. Dispoziţiile imperative ale vremii stipulau ca întreaga recoltă trebuie să ajungă pe arie, la batoză. Dar aici oamenii se alegeau adesea doar cu paiele şi pleava, grâul fiind preluat la stat în contul cotelor obligatorii. De aceea, uneori încercau să pună de o parte câţiva snopi pe care îi îmblăteau în şură sau în alte locuri dosnice cu îmblăciul. Întrucât la 21 de ani am fost numit secretar al comunei Josenii Bârgăului, fiind probabil cel mai tânăr din ţară ce ocupam o asemenea funcţie, am avut posibilitatea să cunosc aproape   întreaga genealogie a familiei  Gherghel.

Aşa am aflat că într-o perioadă deosebit de grea şi complicată a istoriei neamului, când trupul sfânt al ţarii a fost sfârtecat, mutilat, ciopârţit conform voinţei celor mari şi puternici, în care buna credinţă şi relaţiile referitoare la raporturile dintre state au fost puse sub  obroc, ceea ce conta nu era forţa dreptului ci dreptul forţei, pentru Ioan Gherghel senior,  pe atunci un tânăr falnic şi meseriaş iscusit din Ţara de Sus - Bucovina  a apărut o oportunitate în teritoriul cedat  al Văii Bârgăului, unde s-a început construcţia  pe un spaţiu generos a unui ansamblu de clădiri în care între 1 noiembrie 1959 – 1976 a funcţionat Casa de Copii Şcolari Mixtă, iar între 1 septembrie 1960 până în 1981  Casa de Copii Preşcolari de la Prundu Bârgăului, cea mai mare instituţie de ocrotire şi educaţie a copiilor din această parte a Europei. La vreme de război, de ocupaţie străină, de multiple greutăţi  această oportunitate a reprezentat o adevărată mană cerească pe care a valorificat-o din plin. Şi-a unit destinele cu o fată faină şi  foarte bună gospodină de la Joseni. Din relaţiile lor au rezultat patru descendenţi: trei feciori şi o mândră şi prea frumoasă fată. Doi dintre ei respectiv Andrei Gherghel şi fratele său Aurel Gherghel, căzut  eroic la    datorie  pe front  în cel de-al doilea război mondial au deprins şi practicat meseria de constructor, de zidar-zugrav al tatălui, iar Ionel Gherghel, celălalt frate împreună cu soţul surorii sale Raveca căsătorită Cormoş s-au implicat şi remarcat în producţia de material săditor necesar protecţiei mediului şi refacerii patrimoniului forestier.

Toţi membrii familiei Gherghel au fost adepţi ai armoniei şi concordiei sociale. Nu o dată badea   Andrei Gherghel, sora sa Raveca Cormoş, în calitatea lor de cetăţeni şi de deputaţi comunali din compasiune pentru situaţia grea a altora şi de teama de colectiv au insitat să se accepte până şi abuzurile unor trepăduşi fără de lege şi Dumnezeu din preajma unor decidenţi politici şi administrativi de la nivel ierarhic, implicaţi în "rezolvarea" unor probleme prin singura modalitate pe o cunoşteau, o promovau şi o foloseau aruncând povara pe umerii locuitorilor satelor bârgăoane. Argumentul lor forte şi invariabil fiind acela că: " bârgăoanii sunt oameni înstăriţi, o duc bine şi se descurcă !". Astfel, de regulă în preajma iernii, (până atunci nu ştiau sau previzionau situaţia - n.n) constatau că n ferme ale C.A.P. n-au ori nu şi-au pregătit adăposturile de animale pentru sezonul rece.

Primeam dispoziţia ca toţi deţinătorii de vehicule cu tracţiune animală să participe la transportul materialului lemnos destinat construcţiilor agrozootehnice din parchetele de exploatare forestieră la rampele de încărcare şi depozitele, unde aveau acces mijloacele de transport  auto. În prag de primăvara, când  li se epuizau stocurile de furaje, iar bietele animale amărâte şi subnutrite abia dacă puteau să se menţină pe picioare, reapărea trepăduşul cu o altă dispoziţie năstruşnică: "în fiecare gospodărie să se evalueze stocul de furaje existent, să se stabilască necesarul până la ieşirea animalelor la păşunat, iar disponibilul cuprins între 100 – 1000 kg să se doneze fermelor C.A.P. pentru a fi folosit la salvarea de la pieire a animalelor".

La scurt timp, revenea cu o altă dispoziţie  în afara legii "întrucât n C.A.P.-uri nu dispun de cartofi de sămânţă fiecare gospodărie să predea o cantitate de cartofi din producţia proprie. Tupeul şi insolenţa a crescut continuu, ceea ce a făcut să mă întreb: "oare cât o să mai reziste şi să suporte oamenii asemenea  obligaţii şi sarcini împovărătoare fără de nicio noimă.   

La 06.08.1965, Ioan Gherghel, pe atunci lucrător în reţeaua Cooperativei de Consum Zonale Prundu-Bârgăului  şi neîntrecut gospodar şi-a unit destinele cu  Nastasia Gherghel născută Hrişman, pe atunci angajata fostului Spital de la Susenii Bargaului. Ambii tineri s-au implicat şi au căutat să ofere servicii care  să răspundă cât mai bine nevoilor oamenilor şi comunităţii. Nelu nu se limita să rămână după tejghea şi să aştepte primirea fondului de marfă, ci alerga continuu la furnizori pentru a face rost de ţucăr, oloi, rais, cizme de cauciuc şi ce era nevoie. Într-o perioadă în care în ţară a fost o penurie generalizată de produse agroalimentare a devenit crescător a câtorva sute  oi, de vaci cu lapte, porci, păsări şi producător de fructe, iar astfel a avut posibilitatea şi a ajutat bârgăuanii şi orăşenii nevoiţi să se scoale la ora două noaptea pentru a se aşeza la rând ca să poată prinde un litru de lapte. La dumnealui se găseau de toate: lapte, caş, urdă, smântână, carne de miel,  de oaie, încât putem zice fără a greşi că a reprezentat o mare binefacere.

Cu marea sa dragoste faţă de Hristos şi Dumnezeu şi din dorinţa de a-şi scuti consătenii de drumurile şi distanţele destul de lungi pe care a fost obligat să le parcurgă în perioada copilăriei şi tinereţii, atunci  când îşi dorea să ia parte la sfânta liturghie cât şi pentru prestigiul şi reputaţia comunităţii întrucât o comunitate fără instituţiile sale de bază  -  biserica şi şcoala - nu  e decât o concentrare, o aglomerare de case, de contrucţii,  în perioada 12 noiembrie 1983 - 14 octombrie 1991,   s-a implicat trup şi suflet în edificarea Sfântului Lăcaş de la Strâmba. Acest fapt este atestat şi de  documentele parohiale, care consemnează faptul că: " Nelu Gherghel a fost omul de bază pentru Sfânta Biserică". În anul 1987 a donat  suma de 46.440 lei, deosebit de importantă pentru acea perioadă şi deloc la îndemâna oricui, ce putea fi realizată din economii din  salariu într-o perioadă de câţiva ani ! dacă avem în vedere faptul că salariul mediu era în jur de 1000 lei. Aportul său nu s-a limitat doar la sprijinul financiar. Împreună cu regretatul părinte paroh Ioan Suciu de la Rusu Bârgăului, ce deservea comunitatea, s-a ocupat de aprovizionarea cu materiale, de organizarea şi coordonarea muncii pe şantier, de soluţionarea multiplelor probleme, greutăţi şi piedici survenite. Enoriaşii au avut de înfruntat interdicţiile, piedicile şi obstrucţiile politice, legislative şi administrative ale vremii. Prin fosta Lege a sistematizării teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale s-a stabilit restrângerea la maximum a perimetrelor construibile şi dezafectarea, ceea ce echivala cu desfiinţarea mai multor localităţi rurale printre care şi a satului Strâmba, considerat a fi o localitate fără perspective de dezvoltare.

Deplin conştienţi de justeţea cauzei lor, nici enoriaşii, nici părintele Ioan Suciu şi nici Nelu Gherghel, " mul de bază pentru Sfânta Biserică" recte ctitorul principal n-au renunţat. Au solicitat primirea în audienţă, au făcut demersuri repetate la factorii de decizie de la nivelul judeţului, iar în final s-a ajuns la o soluţie firească şi omenească în sensul că s-a înţeles că doleanţele oamenilor sunt justificate şi conform cerinţei potrivit căreia: dacă nu poţi face bine, măcar nu face rău, s-a acceptat tacit situaţia.  În aceste condiţii, între anii 1983 – 1989, în plin regim totalitar, în timp ce în altă parte a ţării, se demolau sau se transaltau biserici, la Strâmba s-a edificat o  Casă a Domnului, a cărei lucrări au fost finalizate ulterior. Biserica Ortodoxă Română   Strâmba cu Hramul "Naşterea Maicii Domnului" prăznuit pe 8 septembrie şi Hramul "Sfântului Ierarh Nectarie" sărbătorit pe 9 noiembrie a fost târnăsită la 14 octombrie 1991 de Preasfinţitul Episcop Vicar Irineu Pop Bistriţeanul împreună cu un sobor alcătuit din 29 slujitori ai Sfântului Altar. Masa festivă oferită cu acest prilej a fost organizată în grădina şi pe cheltuiala familiei  Gherghel.

Drama de care au avut parte a îndurerat întreaga comunitate, cu deosebire pe odoarele cele mai preţioase din viaţa lor - fiica  Ionela, ce-şi desfăşoară activitatea în cadrul I.S.U., unitate aflată permanent la dispoziţia cetăţeanului şi mai ales pe  nepoţelul Darius-Razvan, care astăzi îşi aniversează  ziua de naştere şi  întreabă mereu: unde sunt buncii mei ?, de ce i-a luat  Dumnezeu ?, cărora le dorim ca Dumnezeu să le dea sănătate şi putere pentru a depăşi această încercare, iar pe Nelu şi Nastasia să-i ierte şi odihnească în linişte şi pace.