LINGVISTUL SEVER POP - UN ELEV EMINENT AL LICEULUI GRĂNICERESC NĂSĂUDEAN

Se cuvine să facem un popas în fața școlii din comuna Poiana Ilvei, să punem o floare la bustul lingvistului SEVER POP și să păstrăm un moment de reculegere în memoria sa, la cei 120 de ani de la naștere și 60 de ani de la trecerea în lumea drepților, departe de poienarii săi dragi și de țară. Aflându-ne în fața bustului celui care a slujit limba română spre a nu ne prăbuși, să ne reamintim și de cel care i-a ridicat acest monument adică dr. Gh. Tr. Dascăl și poate, primăria va comanda la Editura Napoca Star câteva cărți dedicate acestui om, care a scris atâtea pagini de istorie, o carte–album scrisă de Ioan Mititean, care a adus în vârful peniței sale și două volume cu tematică ilveană, o zonă încărcată de tradiții și spiritualitate românească.
Aducem un elogiu școlii năsăudene, care în decursul celor aproape 16 decenii de activitate neîntreruptă, a dat țării și nu numai, atâtea minți luminate, elevi eminenți ce au pătruns cu succes în ierarhiile sociale, printre care și poienarul SEVER POP, declarat în anul 2012, membru postmortem al Academiei Române.
Anii de liceu petrecuți la Năsăud (1911-1919), au fost un însemn spre demersul său creator. Năsăudul a fost pentru el o doză de liniște, de mărire și înălțare, de legământ cu limba noastră cea română.
În perioada 1919-1923, a fost student la Universitatea clujeană, Facultatea de Litere și Filosofie, unde a descoperit atâția oameni și atâtea lumi, căutându-se mereu pe sine drept punct de reper, pentru un nou salt creativ.
Doctorul în filologie, începând din anul 1925, după ce s-a specializat în geografie lingvistică la Paris, între anii 1925-1927, a fost cooptat în colectivul de cercetare a Muzeului Limbii Române din Cluj. Între anii 1930-1937, poienarul nostru a efectuat anchete lingvistice într-un număr de 301 localități, pe baza unui chestionar ce a cuprins 2160 de poziții. În anul 1931, devine conferențiar de dialectologie, la Universitatea din Cluj, apoi, profesor de limba română și dialectele ei, la Universitatea din Cernăuți, în anul 1939, iar în 1940 la București. Între anii 1941-1946 a slujit limba română la Roma, iar în perioada 1948-1953 a fost numit profesor extraordinar la Universitatea Catolică din Louvain. Aici și la Bruxelles a organizat primul congres internațional de dialectologie generală.
Pentru vasta sa activitate, în anul 1938 a primit înalta distincție „Cavaler al Coroanei României”, iar în anul 1941 cea de „Cavaler al Stelei României”.
A slăvit limba română prin cuvântările sale la mai multe congrese internaționale și prin valoroasa sa operă și anchetele lingvistice pe teren în mai multe țări: Belgia, Brazilia, Bulgaria, Catalonia, Cehoslovacia, Franța, Grecias, Italia, Iugoslavia, Portugalia, Ungaria, America etc.
Iată o personalitate a Văii Ilvelor, care nu a obosit niciodată în lupta pentru cauza comună a românilor de prtetutindeni, cu dorința de a păstra apartenența la neamul românesc, printr-o muncă cinstită și eficientă desfășurată înafara granițelor țării.