LUNTRE ŞI PUNTE. Pixul lui A.Z.

Dacă vreo distinsă oficialitate europeană, de la Barroso și Reding la Schultz sau Daul, m-ar întreba care este cel mai puternic om din România de astăzi, aș răspunde fără ezitare: Augustin Zegrean (A.Z.). Infuzat cu o legitimitate imensă din partea unei comunități occidentale pentru care președintele Curții Constitu­ționale (C.C.) reprezintă culmea impozanței justiției, A.Z. are pe mînă destinul României. Dl Zegrean va hotărî încotro o va apuca țara și în ce dispozitiv politic. Înspăimîntat că dușmani ai democrației complotează pentru „desființarea“ C. C., A.Z. a chemat în ajutor Europa și Europa a percutat prompt, interpretînd SOS-ul lui A.Z. ca pe acela al unui stîlp al democrației brusc asediat de carii. Puterile urieșești astfel căpătate de chinta republicană a dlui Zegrean l-ar fi îndemnat, probabil, pe un Charles de Gaulle să avertizeze că resetarea C.C. de la București ar deregla relația dintre puterile în stat în sensul unei „guvernări a judecătorilor“. Parțial creștine înainte de a fi integral democrate, unele voci populare ale Occidentului l-au cotat pe A.Z. ca pe omologul autentic al unor Andreas Vosskuhle, Jacques Barrot sau Alfonso Quarante – apărători incontestabili ai constituționalității, oameni de carte și cu cărți, personalități ce impun prin competență probată, carieră fără episoade tenebroase și ireproșabilă onorabilitate publică și de breaslă. Lumina ce vine dinspre Occident este însă uneori, cum ar fi acum, prea orbitoare, iar efectul instant poate duce la transformarea unui personaj cu jenante limite profesionale, precum dl Zegrean, într-un soi de semizeu al justiției carpatine.

Colhoznic pe la începuturi, plin de slujbe politice monocolore și dezolant de modest în întregul său se prezintă CV-ul dlui Zegrean. Între 1980 și 1988 a fost consilier juridic și atît. A.Z. ascunde opt ani din viața sa, de parcă ar fi suferit de o boală rușinoasă. A urmat o perioadă (1980-1984), în fine, clară: tot consilier, dar la un COMAT (Bistrița) – instituție unde A.Z. și-a specializat expertiza juridică într-o muncă păstrată de mentalul colectiv mai ales prin intensitatea comerțului cu fier vechi. Își ia licența în drept la 26 de ani și din nou lasă în beznă vreo patru ani din biografia sa. Activitate anostă în avocatură.

Evoluția politică de după decembrie ’89 a dlui Zegrean s-a legat de Traian Băsescu, de la anii de întunericime fesenistă la apogeul numirii sale de către același suprem protector, în 13 iulie 2007, ca judecător în C.C. Președinte din 2010 al C.C., apodictic garant al constituționalității a tot ce mișcă prin țară și beneficiar ad-hoc al unei simbolice diplome ștampilate „bon pour l’Occident“, A.Z. n-a activat în magistratură, n-a avut nici o legătură cu viața academică, n-a ținut un curs, un seminar, ceva, acolo, la vreo universitate de oriunde, n-a scris nici măcar un articol, iar opera sa este concentrată într-un unic volum – Explicații teoretice la legea fondului funciar, Editura Aldo Mar, 1991. Investigațiile mele, sper, îndeajuns de riguroase, duc însă la o concluzie nespus de agasantă: Editura Aldo Mar nu există. Să ai pe inventar numai o carte și s-o citezi și pe aceea defectuos în CV-ul oficial, iată încă o debusolantă ciudățenie! A.Z. se va fi referit, poate, la Editura Aldomar unde, să vezi și să nu crezi, publică și vraciul flăcării violet, Aliodor Manolea, o sumedenie de contribuții din zona para-, de exemplu (la reducere!) Minunatul univers al Pendulului Sideral.

A.Z. pare atins de mistica numărului unu: publicația Cotidianul arată că, în perioada deputăției sale dintre 2004 şi 2007, dl Zegrean n-a produs decît o interpelare și a inițiat un singur proiect de lege nebăgat în seamă și care își doarme somnul de veci prin arhivele Camerei inferioare. Mediocritate aurită în toate domeniile jurisprudenței, A.Z. a primit recent, din partea președintelui Băsescu, Ordinul Național „Steaua României“ în grad de Cavaler „în semn de înaltă apreciere pentru contribuția deosebită la dezvoltarea și afirmarea gîndirii juridice românești“.

Dl Zegrean suferă, din naștere, conform Listei tabelare a bolilor ICD – 10 – AM publicate de Centrul Național de Clasificare în sănătate, de cod boală Q 12 și am, firește, întreaga compasiune pentru îndelungata sa suferință. Un facsimil reprodus inițial de publicația Știri de Cluj ridică totuși unele suspiciuni legate de compatibilitatea dintre statura demnității în stat a președintelui C.C. și gravitatea unei afecțiuni care, conform certificării nr. 2151/08.04.2009 a comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap de pe lîngă Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, se înscrie într-un grad de handicap „accentuat“, „permanent“, „nerevizuibil“, cu impunerea unui „program individual de reabilitare și integrare socială“ și „acțiuni medico-sociale“ de tipul „evitării efortului ocular mare“ și al „suportului psiho-afectiv din partea familiei“.

Nu poți rămîne insensibil la o asemenea traumă severă pe care A.Z. o cuantifică în termeni oarecum paradoxali: „Efortul ocular mare îl evit așa cum pot. Funcția mea presupune să citesc mult“. Nu vreau să par răutăcios, ci doar în mod legitim exigent cu un președinte al C.C., care, iată, pe lîngă faptul că scrie atît de puțin, nici nu poate citi prea mult. Încerc să-mi imaginez dacă, de exemplu, între două supărări cauzate de robinsonadele politice de la București, cancelarul Angela Merkel ar avea aceeași siguranță privind funcționarea statului de drept știind că în fruntea Bundesverfassungsgericht (C.C. germană) s-ar afla un A.Z. neamț.

În pixul dlui Zegrean stă rezultatul celei mai brutale confruntări dintre regimul autoritarist al lui Traian Băsescu și redutabilii săi opozanți. Se va dezlipi de Băsescu? Va continua să oficieze sub cod portocaliu din amvonul unde s-a trezit cocoțat de un Occident care a văzut în președintele C.C. o instituție sacră și nicidecum un amploaiat cenușiu și exasperant de limitat? România a ajuns la cheremul acestui personaj. A ajuns România lui A.Z.

www.observatorcultural.ro