Mănăstirea Nașterea Maicii Domnului din Visuia şi-a sărbătorit hramul

În prezența Pr. Vicar General Cristian Barta, de la Episcopia  Greco - Catolică din Blaj, s-a sărbătorit la Visuia hramul Mănăstirii ,,Nașterea Maicii Domnului”.  Aceasta a fost prima mănăstire greco-catolică înființată după repunerea în legalitate a BRUR, rod al activității clandestine a călugărilor Arieșan Ioan-Iacob și Arieșan Gheorghe-Grațian. În anii comunismului cei doi călugări au menținut aici, sub obroc, spiritul viu al greco-catolicismului. Nu se poate să nu menționăm și rolul părintelui Grigore Zăgrean care a desfășurat o bogată activitate pastorală clandestină prin desele lui vizite la credincioșii rămași fideli Bisericii Blajului. Îmi aduc aminte, aveam vreo șapte-opt ani, când l-am însoțit de mai multe ori pe tatăl meu la Visuia. Atunci nu prea pricepeam eu de ce mergeam pe drumuri lăturalnice, de ce adăstam la case izolate în afara satului,  de ce ferestrele unde se oficia liturghia erau acoperite cu țoale. Revăd parcă și acum o casă, probabil a familiei Oltean Simion, unde se adunau credincioșii pentru liturghie. În camera din față, tata spovedea, în tindă așteptau cei care doreau să se mărturisească, apoi tot în acea cameră urma liturghia. În dosarul întocmit de Securitatea comunistă tatălui meu, descinderile  lui la Visuia erau semnalate frecvent de informatori. Unul dintre ei, un preot, Dumnezeu să-l odihnească,  propunea ca o măsură radicală împotriva tatălui meu, arestarea și întemnițarea lui din nou.  La Visuia, în 1990, tatăl meu, solicitat de credincioși să săvârșească o liturghie a fost îmbrâncit și aruncat în șanț de niște cetățeni ,,aromizați”  alcoolic de preotul din localitate. Părintele Gheorghe Crișan a scăpat de furia turmentaților fiindcă nu a părăsit ograda călugărilor.   Regretații călugări ieromanahi veneau pe la noi, la cantonul nr. 41 din Chintelnic, la liturghiile părintelui Zăgrean. După 1990, călugării bazilieni de la Visuia, din Ordinul Vasile cel Mare, au transformat atelierul lor de tâmplărie într-o mănăstire fiindcă nici una din mănăstirile Bisericii Române Unită cu Roma nu a fost retrocedată, nici Nicula, simbolul greco-catolicismului românesc.

Visuia a fost un tărâm al rezistenței greco-catolice în anii comunismului. Credincioasa Cristina Ioja mi-a face cunoștință cu lelea Susan Oltean, în vârstă de 91 de ani, veche participantă la liturghiile tatălui meu de la canton. La Visuia istoria orală a dramelor Bisericii Greco-Catolice este încă prezentă în memoria unor credincioși. 

Hramul mănăstirii a fost precedat de o bogată și variată seară de rugăciune la care au participat mai mulți preoți și pelerini, primiți cu căldură de preotul paroh al bisericii greco-catolice din localitate, harnicul și insistentul părinte Ioan Bande,  prin lucrarea căruia s-a sfințit în 2018 la Visuia, noua biserică greco-catolică, cu același hram, ca al mănăstirii.

La Liturghia din 8 septembrie au participat și primarii Ioan Becan, din Miceștii de Câmpie și Ioan Mathe din Sânmihaiu de Câmpie.

În predica sa Pr. Cristian Barna a transmis la început binecuvântare Cardinalului Lucian Mureșan, de la Blaj, a PS.  Claudiu-Lucian Pop, Episcop al Curfiei  Arhiepiscopiei Majore de Blaj, a evocat personalitatea  călugărilor Ioan și Gheorghe care au sfințit aceste locuri prin mărturia  lor de credință, asemeni celor șapte episcopi martiri, beatificați recent pe ,,Câmpia Libertății” din Blaj de către Papa Francisc, a explicat semnificația sărbătorii Nașterii Maicii Domnului, evidențiat rolul pelerinajelor în redescoperirea lui Cristos, a îndemnat pe pelerini să urmeze drumul înaintașilor martiri.

După liturghie Pr. Vicar General Cristian Barna a înmânat preotului paroh o cruce pectorală din partea IPS Lucian Mureșan, Arhiepiscop Major al BRUR, a mulțumit pentru frățeasca primire, a mulțumit autorităților locale, confraților concelebranți, corului de la Beclean, tuturor credincioșilor.

Preotul paroh  Ioan Bande  a mulțumit la rândul lui pr. Vicar General, pentru prezența sa la hramul mănăstirii,  Cardinalului Lucian Mureșan  pentru crucea pectorală, simbol al aprecierii activității sale pastorale, celor doi primari și credincioșilor prezenți.

A urmat un parastas pentru odihna sufletelor  călugărilor Iacob-Ioan Arieșan (1922-2002), Grațian-Gheorghe Arieșan (1920-2003) care îți dorm somnul de veci în spatele mănăstirii.

Pelerinii au participat apoi la agapă frățească în modernul cămin cultural, mai rar așa ceva într-un sat, plecând spre casele lor revigorați în credința lor, de tăria mărturie pentru Cristos a fraților călugări Iacob și Grațian.