Mănăstrirea Bănceni –sfânt lăcaș de închinăciune al românilor din Ucraina

Alexandru Câţcăuan

         Dincolo de granița de nord a României la doar șapte kilometri pe tritoriul Ucrainei în Raionul Herța, pe o colină înverzită, se află mănăstrirea Bănceni, loc de profundă spiritualitate care îi adună pe românii din această regiune. O biserică de mari diminesiuni străjiuește în mijlocul mănăstirii. Aici, dar și în celelate biserici mai mici ale acestui așezământ monahal, se oficiază slujba în limba română. Părintele Stareț Mihail Jar, Arhiepiscop de Bănceni, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, a ridicat acest ansamblu mănăstriresc, format din mai multe clădiri. În partea stângă, sub un pavilion acoperit cu tabla albastră ce te duce cu gîndul la cerul senin, se află Altarul de Vară unde se oficiază Liturghiile când se adună foarte mulți credinciosși. Viitoarea trapeză aflată în construcție va putea primi o mie de pelerini ajunși pe aceste meleaguri. La intrarea în mănăstrire a fost ridicată o clopotniță uriașă care poate rivaliza cu marile clopotnițe ale lavrelor din Ucraina. De fapt, este o construcție complexă care va adăposti și un cămin spital pentru călugări și un mic muzeu.

            În biserica din Bănceni, zugrăvită în exterior în galben, se află moaștele Sfintei Mari Mucenițe Varvara iar paraclisul mănăstririi este închinat Sfântului Serafim de Sarov, unul dintre cei mai mari sfinți ai Rusiei din secolul al XVIII – lea. Psaltirea se citește neîncetat zi și noapte, în această bisericuță paraclis. Aici se află părticele din Sfintele Moaște ale Sfântului Serafim și o părticică din piatra pe care s-a rugat sfântul o mie de zile și nopți. Pe pereții interiori, de jur împrejur, sunt pictate scene mari, impresionante, din viața sfântului. Tot aici, într-o raclă, se află părticele de Sfinte Moaște ale altor peste o sută de sfinți.

            Construcția acestei mănăstiri a început în toamnă anului 1994. În acest loc nu era nimic. Acum există, după cum vedeți, toate, lucrurile acestea minunate pe care Dumnezeu Însuși le-a făcut. S- a început cu câțiva frați în mănăstire. Credincioșii de aici, români de-ai noștri cu inima mare, au avut toată dragostea să se facă această mănăstire. Părintele Mihail Jar, starețul mănăstirii Bănceni a întemeiat un adevărat sat al orfanilor și copiilor care suferă de boli incurabile. Circa 200 de copii abandonați sunt crescuți în mănăstire și toți îl consideră și îl strigă pe stareț „tata”. Deși înființată de nici două decenii, mănăstirea și-a dobândit renumele de „lavră”, loc în care mila și minunile lui Dumnezeu pogoară mereu. Recent, un caz incredibil petrecut aici a șocat Ucraina: o fetiță de un an și jumătate a înviat practic din morți. Pentru minunea pe care le-a dăruit-o orfanilor, starețul a primit titlul de erou al Ucrainei.

            Atunci în `94 când starețul, împreună cu o mână de frați,proveniți fie din zona Cernăuți, fie de dincoace de graniță din Moldova,  au decis să înființeze această mănăstireAu început de la zero. Aveau la ei doar niște cartofi și urzici culese, din care au fiert prima supă din istoria mănăstirii. Dar în 10 ani au reușit să ridice 5 biserici și chilii. Și, în plus, case pentru aproape 200 de copii. Călugării de aici se declară români, vorbesc românește și oficiază Sfânta Liturghie în limba română. Credința este unică. La fel ca Neamul și Țara lor. La fel ca educația pe care o dau micuților. „Satul copiilor” se află aproape de mănăstire, la Molnița. Iar povestea care a șocat întreaga Ucraină a început în 2002. Atunci, călugarii au început să ridice aici case și o biserică în care pruncii să poată înălța rugaciuni către Bunul Dumnezeu și să-i mulțumească ca le-a dăruit o familie. Cei mai multi suferă de boli grave și incurabile, ca SIDA. Tocmai de aceea au fost abandonați de părinți. Și nu i-a mai dorit nimeni. Au găsit însă mângâiere în mănăstirea părintelui Mihail. De atunci, din 2002, starețul a devenit „tata” pentru circa 200 de prunci. Toți îl strigă astfel. Și toți se bucură și de o „mamă”. Parintele a compartimentat imobilul în așa fel încat doi-trei-patru copii locuiesc împreună cu o călugăriță care îi educă, îi îndrumă și îi iubește.

Copiii invață, se roagă și vorbesc românește, indiferent dacă sunt români, ucraineni, ruși sau maghiari. Au condiții de trai excelente, călugării au amenajat inclusiv o mini-grădină zoologica și o fermă de vaci, pentru ca micuții să aibă lapte proaspăt.

Părintele vrea însă să le rămână toată viața tata copiilor. După  însurătoare spune că le va căuta slujbe și îi va ajuta sa-și construiască o casă.

         Pentru a întreține orfelinatul părintele apelează la mireni, dar și la oameni cu potențial financiar care sunt invitați să boteze copiii. Devenindu-le nași, îi sprijină și pe ei, dar și orfelinatul. Părintele este extrem de atașat de copii pentru că, la rândul său,și el a fost orfanȘi spune cu sinceritate că de multe ori s-a întrebat „de ce a trebuit să-mi fie atât de greu”. Abia după ce a devenit tatăl a 200 de prunci a înteles de ce: altfel nu îi putea întelege și ajuta pe acești micuți.

Mănăstirea este un loc în care s-a simțit din plin și deopotrivă mila lui Dumnezeu, dar și răutatea oamenilor. „Întâmplător” aici aveau loc chiar și 5 incendii pe an. În unele cazuri a luat foc chiar și casa copiilor. Se spune că unora nu le place ca slujba se ține si în limba romana. Și ca micuții învață limba româna la școală, deși știu foarte bine si ucraineana, rusa, engleza etc.

            Părintele Mihai Jar colaborează cu liderii comunității românești din Ucraina și mai toate delegațiile care ajung în zona Cernăuți sunt duse în vizită la mănăstire. Așa am ajuns și noi cu grupul folcloric „CODRIȘORUL” – junior și am beneficiat de o primire extraordinar de emoționantă în pavilionul copiilor cu handicap fizic și motoriu grav. Câțiva dintre acești copii care se puteau mișca, constituiți într-un grup vocal-instrumental ne-au întâmpinat cu câteva cântece, interpretate în limba română. Am încercat și noi să răspundem la această întâmpinare cu o priceasnă interpretată de solista noastră Mina Buga, care foarte greu și-a putut aduna puterile, deoarece toți eram terminați și în lacrimi, după prestația acestor copii. După prima strofă a Minei, copii au preluat instrumental și vocal priceasna cunoscând textul, lucru care ne-a pus capac și în lacrimi am cântat toții până la capăt piesa.

            În final le-am mulțumit copiilor măicuțelor și personalului care se ocupă de îngrijirea acestor copii și am făcut o donație în lei și euro  fiecare dintre noi și o cantitate însemnată de haine, rechizite școlare, încălțăminte și jucării.

***

            După acest moment emoționant ne-am deplasat în mănăstire, deoarece aceste pavilioane cu copii sunt înafara mănăstirii, am vizitat marea biserică și tot complexul monahal care are o dimensiune foarte mare, am cules câteva informații despre această  zonă unde este amplasată mănăstirea.

Localitatea Bănceni a făcut parte, încă de la înființare, din Principatul Moldovei. După Unirea Principatelor Române, la 24 ianuarie 1859, a intrat în componența statului roman.

Acest teritoriu nu a făcut parte niciodată din regiunea Basarabia sau din regiunea Bucovina, ci din regiunea cunoscută astăzi sub denumirea de Ținutul Herța și care a aparținut Moldovei și apoi României, până la cel de-al doilea război mondial.

În perioada interbelica satul Bănceni a făcut parte din componența României, in Plasa Herța a județului Dorohoi. Pe atunci, populația era formată aproape în totalitate din români. Începând din anul 1991, satul Bănceni face parte din raionul Herța al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. La recensământul din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români, plus moldoveni era de 675, reprezentând 95,61% din populația localității. În prezent, satul are 847 locuitori, preponderent români.

            Prof. Vasile Bâcu președintele Societății Culturale „Mihai Eminescu” și soția sa ne mărturisesc că mănăstirea a devenit celebra în întreaga Ucraina după un fapt petrecut recent, în Joia Mare, copil de 1 an și 8 luni al unei familii care participă la Slujbă la Mănăstirea Bănceni a fost găsit într-o fântână arteziană din curtea Mănăstirii după 20 de minute de căutări. A fost dus la cel mai apropiat centru medical, unde medicul a constatat decesul copilului. Părintele Mihail Jar se afla la Kiev, de unde telefonic a insistat ca pruncul sa fie pus sub aparate. Dar medicul susținea că nu mai are rost, deoarece copilul e mort. La 6 ore de la petrecerea accidentului, Parintele a sosit la centrul medical împreuna cu o Cruce, în care sunt încorporate părticele din Sfânta Cruce și moaște. Când a atins pieptul copilului cu acea Cruce, inima copilului a început să bată, dar nu se observa nici o activitate cerebrala. Copilul a fost dus la spitalul din Cernauți, unde Părintele Jar a venit cu o părticică din moaștele Maicii Serafima. Când Parintele a atins fruntea copilului cu acele moaște, copilul a strănutat și a deschis ochii. Medicii au fost puși in dificultate: cum să anuleze certificatul de deces? Iar Mitropolitul Kievului cere imediat sa i se trimita toată documentația cazului, pentru a rămane mărturie.

De curand, tot aici, trei fetițe bolnave de SIDA, în ultimul stadiu, s-au vindecat la rugăciunile obștii de aici către Mântuitorul, Maica Domnului, a cărei icoana de la Boian plânge, și către Sfinții ocrotitori ai acestui sfânt locaș.

            Tot de la familia Bâcu am cules câteva date despre părintele Mihai Jar care este din localitatea Mihoreni, apropiată de mănăstire. Acum se numește Petrasevka dar înainte pe timpul românilor se numea Mihoreni. Aici la Bănceni avem mănăstire de călugări dar mai avem o mănăstire de maici la Boian și un orfelinat în care trăiesc 125 de copii la Molnița, localitate aflată la o distanță de 2 km de mănăstire.

            Ziua de vineri s-a încheiat cu o cină la Restaurantul „IMPERIAL” din orașul Herța, unde am fost primiți de către directorul Direcției Culturale a Raionului Herța Medved Adrian. Dup cină ne-am întors la cazare cu întreg ansamblul.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5