Marta Petreu: Un statut atât de fragil

A fost un an greu, războiul din Ucraina și urmările lui, materiale și psihologice, au atins pe toată lumea, deci și pe mine. Am stat seri întregi uitîndu-mă la știri și îngrozindu-mă de numărul mare de morți și de sălbăticia bombardamentelor rusești din Ucraina ori de ușurința cu care Rusia amenință omenirea cu un atac nuclear. Apoi, faptul că mai multe state ale lumii, inclusiv China, care vrea să își recupereze Taiwanul, încearcă acum schimbarea ordinii mondiale nu este de natură să liniștească pe nimeni. Am fost atentă și la ceea ce se întîmplă în țară și cu țara, regretînd profund faptul că avem, pe plan european, un statut atît de fragil, pe deasupra, o diplomație atît de inabilă, încît România nu a intrat în Schengen: nici acum. În fond, neprimirea noastră în Schengen a fost numai ocazia cu care a ieșit la iveală faptul că, deși geografic sîntem o țară mijlocie, acem conștiința-de-sine de „țară mică”, docilă, care înghite orice. 

Cam la fel mi-a fost și anul scriitoricesc: pentru că obișnuiesc să îmi măsor timpul prin ceea ce fac, deși am avut cîteva evenimente publice plăcute, cum ar fi faptul că am primit Premiul Eminescu ori că am avut lecturi publice și în țară, și la Roma și Barcelona, sînt nemulțumită că, la cartea la care lucrez acum, nu am reușit să înaintez așa cum mi-am planificat. 

Sper ca anul care vine să fie bun pentru toată lumea, să aducă sfîrșitul războiului ruso-ucrainian, inflație mică, prețuri mici și așa mai departe, inclusiv ploaie destulă pentru agricultură, zic eu, care sînt copil de țărani. Iar mie, printre altele, îmi doresc să lucrez mai cu spor.