Mărturii din închisorile comuniste

,, Experienţa atât de insolită, trăită în închisorile comuniste de o bună parte a societăţii noastre, după 1946, considerată ca o sursă de învăţătură şi semnale de alarmă pentru generaţiile viitoare, este bine-în opinia multora-să fie împărtăşită de cei care au trecut prin agora împrejmuită de sârma ghimpată”.

( Pr. Matei Boilă )

Când ai citit mai multe cărţi care descriu experienţa trăită de cei care au trecut prin închisorile comuniste, cartea preotului Matei Boilă, ,,Gratii luminând” ( Editura ,,Galaxia Gutenberg”, 2004 ), pare a contraria modul de construcţie al altor volume cu aceeaşi problematică.

Părintele Matei Boilă evocă în amintirile sale din puşcăriile comuniste doar acele ,,momente de bucurie, în orice caz de lumină” la care a fost martor. Autorul îşi cere chiar şi scuze pentru această manieră de viziune referitoare la prezentarea întâmplărilor luminoase din anii de detenţie : ,,Mă simt oarecum vinovat pentru evocarea acestor momente luminoase faţă de cei care şi-au pierdut viaţa, în orice caz, tinereţea, în acea mlaştină de tristeţe încrâncenată”.

Matei Boilă a fost coleg de celulă cu deţinuţi care au trecut prin infernul reeducării de la Piteşti. Aceştia i-au relatat incredibilele maltratări la care au fost supuşi cei ,,reeducaţi”. Cu toate aceste ,,suferinţele sufleteşti diabolic provocate”, au fost mai cumplite decât cele fizice. Un prieten îi povesteşte cum erau pedepsiţi la Piteşti cei care erau credincioşii . Li se dădea să consume din ,,potire improvizate” fecale şi vomă sub pretextul că se împărtăşesc cu Sfânta Euharistie.

Preotul nu respectă o cronologie strictă a întâmplărilor şi caută să-şi reamintească momentele luminoase, de omenie, de bucurie, la care a asista, care au evidenţiat ceea ce a fost bun atât printre cei condamnaţi, cât şi printre cei care îi păzeau sau îi torturau.

L-a impresionat strigătul unui copil de treisprezece ani, la închisoarea Malmaison, care timp de două zile s-a rugat de gardieni să-i dea voie să plece acasă, ca să adape oile deoarece o să-l certe tatăl său.

La Jilava , de Paşti, din cei 242 de deţinuţi din lotul din care făcea parte şi preotul Matei Boilă, 240 s-au mărturisit episcopului greco-catolic Iuliu Hirstea , bineînţeles şi el fiind puşcăriaş, deşi cei obidiţi erau de confesiuni diferite. Matei Boilă concluzionează cu bucurie: ,,a fost cel mai frumos Paşti”.

Tot de Paşti, în 1960, în lagărul de muncă forţată de la Salcia, un gardian a dat deţinuţilor câteva coşuri cu ,,resturi de pâine de la masa cadrelor”. Din nou părintele Matei Boilă se bucură : ,,A fost cel mai bogat festin din viaţa mea”.

Un deţinut, un hoţ şi un criminal, pe nume Geo, îl întreabă pe preotul Matei Boilă dacă ar avea şi el dreptul să se roage şi îl determină pe preot să-l înveţe cum să o facă.

Un sergent care era de pază ajungând în baie cu preotul ortodox Iovan de la Mănăstirea din Vladimireşti, cade în genunchi spunându-i : ,,-Părinte, iartă-mi păcatele!”.

La Gherla , la o percheziţie preotului îi este luată cutiuţa cu Sfânta Euharistie împreună cu nişte haine. Minune, cutiuţa se rostogoleşte şi ajunge iar în celulă.

Generalul Stoicescu se lasă convins să-l ierte pe sergentul gardian. După trei ore de la împărtăşanie generalul a murit ,,împăcat”. În 1961, de Crăciun, la Botoşani ,,am avut bucuria de a sta cu fratele meu Nelu în celule învecinate...putând comunica între noi”.

Şi acest volum de memorii din închisorile comuniste, ca şi cel al fratelui său Ioan Z. Boilă, ,,Ziduri cu ferestre spre cer” ( Editura ,,Galaxia Gutenberg”, 2004) se încheie cu un moment liric, poezia ,,Colind mamei”, semnat de ambii fraţi.

Cartea preotului Matei Boilă, o pagină cu mărturii din ,,iadul comunist” impresionează prin ineditul ei, relatarea momentelor de lumină şi de bucurie la care dânsul a fost martor.