Meditaţie la Duminica a 18-a după Rusalii Pescuirea minunată – Luca 5,1 – 11

Meditând atent asupra textului Evangheliei care s-a citit azi, la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, în care Sf. Ap. Ev. Luca ne istoriseşte episodul pescuirii minunate, cel puţin două lucrări ne reţin atenţia: 1. resemnarea lui Petru în faţa insuccesului; 2. smerenia şi recunoştinţa apostolului.
1. Această pildă sau relatare evanghelică este pilda fiecăruia dintre noi, câte eşecuri, câte umiliri şi obstacole întâmpinăm şi noi în viaţa de zi cu zi, unele datorită grabei, altele neatenţiei, ori nepriceperii. Unele vin fără vina noastră şi de aceea trebuie să înţelegem că Dumnezeu urmăreşte un scop mai înalt, spiritual, care trebuie să fie înaintarea spre virtute şi care încearcă să ne facă conştienţi despre cuvintele Sf. Ap. Pavel, care spunea: „Pot totul în Hristos, Cel care mă întăreşte” (Filipeni 4, 13).
Dacă ne analizăm fiecare dintre noi şi ne facem un examen al propriei conştiinţe vedem că suferim înfrângeri, ne facem planuri măreţe să înaintăm în planul spiritual, să ne ducem în fiecare duminică şi sărbătoare la Sf. Biserică sau să ne rostim în fiecare dimineaţă şi seară rugăciunile. Dar de multe ori suntem obosiţi pentru a ne mai ruga sau nu avem timp pentru a merge la Sf. Biserică.
Şi am putea constata că vina o purtăm tot noi, pentru că întâlnirea cu Dumnezeu este întâlnirea cu Binecuvântarea, pacea, bucuria – sau ajutorul – pentru că inspiraţia psalmistului spunea – „Ajutorul meu vine de la Domnul, cel ce a făcut cerul şi pământul.
2. Ascultând de Dumnezeu, asemenea lui Petru, constatăm că Tatăl ceresc îngăduie să avem parte în această vale a plângerii de anumite greutăţi şi necazuri, dar nu trebuie să ne lăsăm biruiţi de ele.
Dacă ne punem încrederea în El poate să prefacă zdrobirea noastră în măreaţă binecuvântare.
Dacă-L ascultăm cu smerenie în mod sigur vom primi ajutorul Său, care transformă răul în bine, slăbiciunea în putere şi înfrângerea în biruinţă.
Cât de departe suntem noi de această atitudine a lui Petru în succesul pe care îl avem – uităm atât de uşor de Dumnezeu – de cele mai multe ori spunem „eu” am reuşit – în loc să avem în faţa ochilor adevărul că existenţa şi puterile noastre fizice şi morale sunt opera iubirii lui Dumnezeu.
De ce? – pentru că doar Lui îi datorăm lauda pentru tot ce suntem şi realizăm, aşa cum Sf. Ap. Pavel zicea – ce ai ce nu ai primit – şi dacă ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu ai fi primit.
Pr. Vasile Beni

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5