In memoriam Adrian Păunescu

Poezie în ancestral

Învăluiţi în dulcea suferinţă,

Trudind din greu, pentru un leu în plus,

Ne pierdem în mocirla ignoranţei

Uitând că am avea ceva de spus.

Şi, îngropaţi în propria tăcere,

Cum au mereu de grijă cei „de sus”,

Când ne trezim, e-o mare de durere

Şi tot ce-i de valoare ni s-a dus.

O, ce tristeţe te cuprinde

Şi ce străin e tot în jurul tău;

Poetul tot mai speră la dreptate,

Deşi, e clar că-i doar la Dumnezeu.

Cu inima rănită şi trupul obosit,

Mereu în luptă cu nemiloasa viaţă,

O voce-a naţiunii-a amuţit,

Durerea crâncenă, mereu ne-apasă.

Dar ... „totuşi, iubirea” învinge,

Întreg Universul acum e deschis

Căci flacăra poetului e vie

Şi sufletu-i e scris în Paradis.

Prof. Ioana Kertesz,

Com. Nimigea

________

Nemuritorul

Se decică memoriei lui Adrian Păunescu

Maestre, TU, punctat-ai cu FLACĂRA-ţi eternă

Istoria şi timpul pe care l-ai trăit.

Atunci când coborâră cu toţi drapelu-n bernă

Parcă ne dumirirăm că prea mult ne-ai iubit.

Te-au criticat adesea (doar cronicari stupizi!),

Deşi ai fost speranţa pe care noi am vrut-o.

Acum tăcem malefic. Suntem orfani timizi.

Cum să vorbeşti de Soare când locuieşti pe Pluto?

Vorbeai de-Ardeal, Oltenia şi dulcea Bucovină,

De Maramureş, Timiş, de-a patriei unire.

Spuneai că Basarabia nu are nicio vină.

Da, le-ai iubit pe toate! Drum bun spre nemurire!

Raimond Petruţ

________

Trecerea la cele veşnice a celui care a fost Adrian Păunescu lasă un gol ce cu greu va fi umplut. Adrian Păunescu va rămâne un reper, un destin care a marcat evoluţia unor întregi generaţii, o figură carismatică care a avut un loc şi un rol incontestabil în România ultimei jumătăţi de veac.

Omul, poetul şi de ce nu politicianul Adrian Păunescu va rămâne în sufletul şi inima noastră prin ceea ce a făcut, prin exemplul său de iubire necondiţionată faţă de patrie.

Am citit poeziile lui Adrian Păunescu şi la fel ca mulţi dintre noi, m-am regăsit în ele.

Am trăit pe viu fenomenul „Cenaclul Flacăra” şi am fost marcat de impactul lui covârşitor, de ceea ce a însemnat pentru România anilor’ 80 .

Am avut onoarea de a fi coleg în Senatul României cu Adrian Păunescu şi am apreciat deseori atitudine lui faţă problemele majore supuse dezbaterilor acestui for.

Sunt convins că ar mai fi avut multe de spus, că spiritul său viu ar mai fi avut multe de oferit. Din păcate firul vieţii lui s-a sfârşit în dimineaţa zilei de 5 noiembrie 2010.

Dumnezeu să-l odihnească în pace.

Primarul municipiului Bistriţa

Ovidiu Teodor Creţu

_______

O FLACARĂ S-A STINS…

Caut cuvinte-n universu-ntreg,

Ca în puţine, infinit să spun,

Puterile pe toate să le-adun

Acest moment ,să pot să-l inţeleg…

S-a dus un om…Un om ? Uşor de spus…

Abia acum, vom şti cu-adevarat,

Ce inima, în lacrimi ne-a lăsat

Ce raza de lumina a apus !…

O flacară s-a stins,dar arde incă,

În inimile noastre, iar şi iar,

Chiar dincolo, mereu vă pune jar,

Caci versul lui rămane, ca o stâncă

De straja ţării, nestemată glie,

Poporului al carui fiu a fost

Şi l-a dorit mereu la adapost,

De neajunsuri, boala, săracie…

Pe toate le-a cuprins a lui condei,

Pe toate le-a cântat în dulce vers

Şi multe lacrimi pe obraz sau şters.

Tot el ne-a spus de suta cea de lei…

Cu “FLACARA” a fost ceva sublim,

Cu mii şi mii de tineri a cântat

O viaţă mai uşor de suportat,

Neîncetat,datornici o să-i fim !

Doar Eminescu e în faţa lui…

Dupa un secol a venit şi el,

Un iubitor de neam şi un “rebel”

Ce nu da socoteală nimanui !

Iubea viaţa ,cinstea şi dreptatea,

Un demiurg, un semizeu aş spune,

Căci cine-a adunat atâta lume,

În cântec să invoce libertatea !

Şi nedreptăţii ia-nchinat poeme

Şi nedreptaţii pururi i-a fost scut

Şi foamea, săracia l-au durut,

Cuvintele tot vin ca sa ne cheme,

Să nu lăsam în bezna-acestă ţară,

Să n-o lăsam condusă de bandiţi,

Fierbinte-i ruga lui: să fim uniţ,

Mizeria din toate să dispară…

De i-am putea indeplini şi vrerea,

El ar avea un somn mai liniştit…

Cu noi rămâne versul oţelit,

Mult mai uşor să suportăm durerea…

Să tragă salve ostile române,

Căci omul, PĂUNESCU, a murit…

Dar EL, POETUL, nu ne-a părasit

Cu noi , intotdeauna va ramâne !

Alexandru Oltean

Bistriţa,5 noiembrie 2010