O lacrimă la moarea poetului

Am fost, pot să spun, răsfăţată de zei, să am privilegiul de a mă număra printre bistriţenii care l-au cunoscut pe poetul Adrian Păunescu. Era la una din primele ediţii ale manifestărilor literare numite „zilele Coşbuc”. Acolo, în mijlocul emulaţiei spirituale a creatorilor de poezie, veniţi la festival, din toată ţara, la Bistriţa, în acele zile de octombrie, genialitatea şi spontaneitatea poetului ne-a frapat.

Prezenţa lui îţi dădea un sentiment înălţător care te făcea să vibrezi, să fii capabil să duci mai departe apostolatul lui Coşbuc, Rebreanu şi Andrei Mureşanu. Eram mândri că poetul se afla printre noi, doar şi noi făceam parte din „generaţia în blugi”.

Era un om cald, blând, pe care nu puteai să nu-l agreezi. Am recitat împreună, în „casa lui Coşbuc”, versuri interzise De la Nistru pîn’ la Tisa precum şi poezii militante, din creaţia păunesciană, am cântat împreună cu el. Erau minunate acele zile, ne simţeam deconectaţi de problemele prea lumeşti şi ne lăsam ameţiţi de acel foc viu care ne hrănea şi ne îmbia la poezie.

Pentru mine, ani de zile, aceste manifestări literare dar şi cărţile de poezie ale lui Adrian Păunescu au constituit lumina care m-a călăuzit, dându-mi energia necesară să cred, să sper, să iubesc, să trăiesc.

Poetul Adrian Păunescu era un om al faptelor care nu trecea nepăsător pe lângă cei care-i cereau ajutorul şi care aprecia ospitalitatea noastră, a bistriţenilor, iar noi eram cu toţii mândri că poetului îi plăcea la Bistriţa.

În aceste zile, de când inima poetului a încetat să mai bată, s-au spus multe despre personalitatea complexă şi nonconformistă a sa, cuvinte de toate felurile, dar cert este faptul că poetul şi patriotul Adrian Păunescu rămâne un reper important în poezia română şi universală, iar cenaclul Flacăra, un fenomen de înaltă manifestare a spiritului românesc.

Parcă nu găsesc cuvinte destul de bune care să evoce importanţa geniului său ...... dar şi plecarea sa mi se pare prea bruscă.

De ce te-ai grăbit, maestre, să ajungi la zei?

Ştim că eşti trist pentru că nu am reuşit să ne comportăm ca o mare naţiune care ştie să se mobilizeze pentru cauze importante, aşa cum ai dorit tu.

Şi mai eşti trist pentru că în ultima vreme am cam inversat ierarhia valorilor deşi tu te-ai luptat să nu ne laşi să facem acest lucru. Fie ca de acolo din cer să ne poţi ajuta să corectăm lucrurile.

Salut-o din partea noastră pe Tatiana Stepa care şi ea s-a grăbit să plece dintre noi, precum şi pe ceilalţi discipoli ai cenaclului Flacăra.

Odihneşte-te în pace, printre stele!

Prof. Nina Mangu,

Comuna Nimigea