Mesajul părintelui Vasile Beni, la început de an şcolar: SĂ FII CUMINTE !

Cred că este o învățătură sau un sfat pe care l-am primit de la părinții noștri și pe care vrem să îl transmitem pe mai departe copilașilor noștri ,dacă vor vrea să-l asculte.Și pentru că ne aflăm la început de an școlar haideți să ne oprim la câteva frumoase dar și de folos învățături:
1)Doamne ,eu sunt tânăr și poporul este mare dăruiește-mi înțelepciune-este un exemplu din sf.scriptură a vechiului testament
unde ni se spune că atunci când Solomon a ajuns rege în locul tatălui său David ,Dumnezeu i s-a arătat noaptea în vis și l-a întrebat:..cere-mi ce voiești să-ți dau:,,și a zis Solomon,,Doamne eu sunt tânăr,poporul este mare,dăruiește-mi înțelepciune ca să știu cum să-l conduc„..și i-a plăcut lui Dumnezeu această rugăciune și Domnul i-a zis:,,pentru că n-ai cerut sufletele dușmanilor tăi,pentru că n-ai cerut bogăție și slavă ,Eu îți voi dărui întelepciune,bogăție și slavă.Este foarte pe scurt un exemplu despre ceea ce ar trebui să cerem lui Dumezeu.Pentru că atunci când ai înțelepciune știi să deosebești binele de rău.Și de aceea în rugăciunile pentru copii ne rugăm :,ca Domnul Dumnezeu să trimită asupra copilașilor,,duhul înțelepciunii,să lumineze mintea lor,să se abată de la rău și să facă binele„-(din Molitfelnic).Am început cu această pildă din sf. Scriptură încercând să arătăm cât de impotant este să pornim la drum cu Dumnezeu.
2)La orice lucru pe care-l facem să privim mai întâi spre Dumnezeu
De ce ?ne-o spune o scurtă și frumoasă poezie:,,Todeauna lucrul tău/Să-l începi cu Dumnezeu,Unde-I EL și harul Său /Nici un lucru nu e greu.”
Cred că mulți dintre noi, orășeni de astăzi,suntem de la țară,sau am fost pe la țară și am văzut că de fiecare dată când țăranul pornește de acasă sau începe un lucru ,își descoperă capul ,privește spre ,,cer ”sau mai bine zis spre Dumnezeu ,își face semnul sf.Cruci și zice:,,Doamne ajută-mă”.Un început de călătorie-un început de lucru este și cel care-l marchează ziua de astăzi,pentru că toate drumurile copiilor din această zi,din această dimineață se îndreaptă spre școală cu gândul și speranța de a ajunge ,,Oameni” în viață care să facă cinste Bisericii,Școlii și Societății.Cei care suntem părinți,cei care sunt bunici am putut observa câtă nerăbdare ,nesomn,emoții au adus în ghiozdanele lor la întâiul drum spre școală.Pe marginea acestui drum ca niște plopi ocrotitori gata să intervină la nevoie stau părinții,frații ,surorile și dascălii.Dacă am înregistra pe un fin seismograf,mișcările mâinilor noilor școlari,căutând un punct de sprijin în palma mamei ,tatălui,sau a bunicilor-am simți strângerea de mână a acestora peste mânuța aproape tremurândă care capătă acum pecete de Destin.Sărbătoarea sau evenimentul de astăzi ne poartă pe fiecare dintre noi pe ulița copilăriei ,pe unii în urmă cu zeci de ani pe alții mai aproape,când și noi însoțiți sau nu de cei dragi ne-am îndreptat spre școală.Și parcă ne aducem aminte că școala în care am învățat cei mai de demult era asemănătoare cu cea care este descrisă de M.Sadoveanu ,în:,,Domnul Trandafir--o odaie în care era cald vara și frig iarna...și îi era drag să ne învețe ,parcă eram copii lui”. Dragi copii-munca dumneavoastră este învățătura-de aceea să vă străduiți să faceți cinste părinților care se jertfesc și se trudesc să aveți cele necesare,să vă rostiți rugăciunile seara și dimineața ,iar duminica să veniți la sf.Biserică pentru că însuși Iisus spune:,,Lăsați copii să vină la Mine..”.Să-i cinstiți,să-i respectați dar mai ales să-i ascultați pe dascălii voștrii care cu înțelepciunea ce-i caracterizează,bunătatea și dragostea ce o au,cu pasiune și răbdare sunt mereu alături de voi.Mă îndrept spre dumneavoastră dragi părinți și vă îndemn să ne reîntoarcem pe aripile gândului în trecut și să ne aducem aminte de părinții noștrii care au investit în noi din puținul pe care l-au avut pentru ca să devenim Oameni care să-i facem de cinste,și care atunci când era sărbătoare ne duceau de mânuță la sfânta Biserică.Este foarte important să-i spui copilului ,,să fie cuminte„,de ce?pentru că el pe mai departe procesează,îi rămâne în subconștient acest sfat,această învățătură pe care pe mai târziu încearcă să o pună în practică.Este greșit, cred ,comportamentul părinților prin care aceștia le permit copiilor să-i ,,tutuiască~-pentru că intru-un cerc mai larg ajungi să nu mai știi cine este tata ,cine este mama, care-i unchiul sau mătușa ,vecinul sau cumnata. M-aș opri acum asupra sublimei și frumoase misiuni a dascălului de a,,DĂLTUI”în sufletele copilașilor,pentru că însuși verbul a educa înseamnă –a ridica, a călăuzi pe copil pe cărările științei și ale bunelor purtări.Iar scopul educației este formarea caracterului religios-moral.Așa cum G.Sion spune:,,Învățătorule tu porți un nume/Ce l-a avut Mântuitorul/Și ai o misiune în lume /De a lumina poporul/Precum făcu Mântuitorul”.Acest lucru să ne străduim să-l facem cu toții de a Învăța unii de la alții și în special de la dascăli pentru că :,,dascălul este o lumânare aprinsă de la care pot lua lumină mii de alte lumânări și nu există o artă mai frumoasă decât arta educației.Pictorul și sculptorul fac doar figuri fără viață,dar dascălul crează un chip viu,uitându-se la el,se bucură și oamenii se bucură și Dumnezeu”(sf. Ioan Gură de Aur).
3)Să-i învățăm pe copii: să-priveasă,să-L cunoască și să—L urmeze pe Dumnezeu.Este foarte important să ne preocupăm de copii noștrii,în primul rând spiritual ,adică acela de ai învăța să se roage,să-i mulțumească și să-i ceară ajutorul lui Dumnezeu.Pentru că Octavian Goga la vârsta de 24 de ani,ne arată cum privea spre Dumnezeu și îi zicea:,Rătăcitor cu ochii tulburi/Cu trupul istovit de cale/Eu cad neputincios Stăpâne/În fața strălucirii Tale/În drum mi se deschid prăpăstii,/Și-n negură se-mbracă zarea/Eu în genunchi spre Tine caut/Părinte orânduiem cărarea”.
4)Un sfat al Mitropolitului Bartolomeu:,,Când te găseşti în fundul prăpastiei, să nu disperi.Din experienţa mea personală aş da următorul sfat: când te găseşti în fundul prăpastiei să nu disperi, iar, dacă ai ajuns în vârful muntelui, să nu ameţeşti. Să ştiţi că această a doua primejdie este mai mare decât prima: să ameţeşti când ajungi sus. Pentru că în fundul prăpas¬tiei apelezi la rugăciune, ca izvor de putere, însă când ai ajuns în vârful muntelui uiţi de ea. Aceasta nu înseamnă că trebuie să solicităm veşnic de la Dumnezeu fundul de prăpastie, dar, fatal¬mente, într-o groapă adâncă sau mai puţin adâncă aproape fiecare dintre noi cădem o dată sau de două ori în de¬cursul unei vieţi.Este important să avem această armă, care este rugăciunea ne¬sofisticată, fără pretentii, fără sfinţenie, care, însă, te sfinţeşte prin sfinţenia ei, prin care simţi că nu mai eşti singur, prin care simţi că te însoţeşte în primejdie, că te însoteşte în boală, că-ţi întinde o mână. Este suficient ca tu să fii receptiv”.Iar pentru noi care suntem părinți să nu uităm să mulțumim lui Dumnezeu că avem copii frumoși și sănătoși.Amin!