Pr. Vasile Beni: Nobila misiune a învăţătorului! O lumânare care nu arde pentru sine, ci întotdeauna pentru ceilalţi

„Învăţătorule, tu porţi un nume/Ce l-a avut Mântuitorul/Şi ai o misiune în lume /De a lumina poporul/Precum făcu Mântuitorul”(George Sion).

            Sărbătoarea sau evenimentul de astăzi ne poartă pe fiecare dintre noi pe uliţa copilăriei, pe unii în urmă cu zeci de ani, pe alţii mai aproape, când şi noi însoţiţi sau nu de cei dragi ne-am îndreptat spre şcoală. Şi parcă ne aducem aminte că şcoala în care am învăţat cei mai de demult era asemănătoare cu cea care este descrisă de Mihail Sadoveanu în "Domnul Trandafir: "O odaie în care era cald vara şi frig iarna...şi îi era drag să ne înveţe, parcă eram copiii lui”.

     Şi, gândindu-mă la şcoala din sat, parcă mai simt şi acum mirosul de motorină cu care se dădea pe podele şi nu de puţine ori tenişii pe care îi aveam aveau talpa spartă. La şcoală, ca mâncare aveam pâine în ou, pâine cu unsoare, pâine cu zahăr sau dulceaţă. Şi  foarte rar îmi cumpăram câte o eugenie sau napolitană.

      Revin şi spun că rolul dascălului  este de a ,,Dăltui” în sufletele copilaşilor, pentru că însuşi verbul a educa înseamnă a ridica, a călăuzi pe copil pe cărările ştiinţei şi ale bunelor purtări. Iar scopul educaţiei este formarea caracterului religios-moral.

           Dacă misiunea părinţilor este de a asigura cele necesare pentru înfăptuirea acestui lucru, străduindu-se să nu le lipsească nimic din cele materiale, copiii sunt datori de a asculta sfaturile şi învăţăturile părinţilor: "Să fii cuminte, să înveţi şi să nu mă faci de ruşine!”

         Copiilor ca sfat, dar şi îndemn, să nu uitaţi că trăim într-o lume a bunătăţilor, de aceea să nu uitaţi de Doamne, Doamne şi prin rugăciuni săi mulţumiţi şi săi cereţi ajutorul şi împreună cu împăratul Solomon să ziceţi: ,,Doamne eu sunt tânăr, poporul este mare, dăruieşte-mi înţelepciune!”

         Să-i  respectaţi dar mai ales să-i ascultaţi pe dascălii voştri care cu înţelepciunea ce-i caracterizează, bunătatea şi dragostea ce o au, cu pasiune şi răbdare sunt mereu alături de voi, pentru că "Dascălul este o lumânare aprinsă de la care pot lua lumină mii de alte lumânări și nu există o artă mai frumoasă decât arta educației. Pictorul și sculptorul fac doar figuri fără viață, dar dascălul crează un chip viu, uitându-se la el, se bucură și oamenii se bucură și Dumnezeu”(Sf. Ioan Gură de Aur).

Închei cu versurile lui Octavian Goga care, la vârsta de 24 de ani, ne arată cum privea spre Dumnezeu și îi zicea:                            

,,Rătăcitor cu ochii tulburi                                                                                  

Cu trupul istovit de cale                                                                     

Eu cad neputincios Stăpâne                                                                     

În fața strălucirii Tale                                                                                   

În drum mi se deschid prăpăstii,                                                              

Și-n negură se-mbracă zarea                                                           

Eu în genunchi spre Tine caut                                                

Părinte - orânduie-mi cărarea!”

Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh, să fie cu noi cu toţi!