Mirela Parker: Modul în care trăiesc cetățenii Bistriţei ne afectează pe fiecare: purtarea maștilor sau lipsa măștilor, aruncarea gunoaielor la coș sau nu, curățarea dejecțiilor de la prietenii îmblănați

ORAȘ - CÂINE -SĂNĂTATE

Oraşul nu înseamnă doar clădiri, şosele, parcuri, garduri, colţuri abandonate, conducte de apă, reţele de cabluri, ci mai ales interacţiuni între cetăţeni, între cetățeni și spațiile verzi ale orașului, contacte, relaţii sociale, situaţii de comunicare, directe şi indirecte. Toate acestea alcătuiesc complexitatea vieţii sociale urbane şi dau viaţă oraşelor. Oraşul reprezintă un sistem complex de organizare socială, care implică o serie de instituţii sociale şi o configuraţie tipică a relaţiilor sociale, o serie de reglementări, de legi scrise și nescrise, ca să putem trai, împarți împreună un spațiu de altfel limitat, care este al tuturor.

       Și aici este problema. Modurile în care trăiesc şi locuiesc cetațenii unui oraș, ne afectează pe fiecare. Purtarea maștilor sau lipsa măștilor. Aruncarea gunoaielor la coș sau nu. Curățarea dejecțiilor de la prietenii îmblănați plimbați prin oraș sa nu. Dar de cele mai multe ori, nu. În acest an s-au înmulțit în mod alarmant numărul fecalelor care provin de la câini. Acestea tronează abundent  pe lângă garduri,  grilaje din jurul copacilor sau chiar în plină stradă. Multeeeee!

     Cinci din cele șase motive pentru care proprietarii trebuie să strângă după prietenii lor patrupezi sunt bazate pe argumente legate de riscurile asupra sănătății. De ce? Fecalele câinilor conțin bacterii și paraziți. Dacă sunt abandonate în spațiul public, vom ajunge vrând nevrând în contact cu aceste fecale infestate fiind expuși unor îmbolnaviri grave. De exemplu, dacă plouă, apa le dizolvă, încălțămintea este contaminată inevitabil (apropo, va scoateți încălțămintea cînd umblați prin propia casă sau ca musafir?), ne stropim pe haine cu mâzga formată; dacă nu plouă, ele se usucă, se transformă în praf pe care-l inhalăm mai ales când bate vântul. 

     Copiii prezintă cel mai ridicat risc de expunere deoarece pun mâinile pe jos, se joacă cu obiecte care ating pământul și au tendința să-și ducă mâna murdară la ochi, nas și gură. Chiar și copiii mai mari și adolescenții care se joacă cu mingea sau cu un frisby prezintă riscul de a contacta bacterii și paraziți. Muștele și alte insecte care se așează pe excremente și apoi ajung la noi în bucătărie sunt purtătoare ale sus-numitelor organisme patogene.

     De asemenea, putem aluneca în cazul în care n-am reușit să-i ocolim și ne putem răni; este valabil mai ales pentru cei în vârstă sau pentru cei cu probleme locomotorii. Bacteriile și paraziții contactați de la animalele de companie pot duce la infecții și boli grave care afectează inclusiv femeile însărcinate și copiii încă nenăscuți.

     Unii spun că riscul nu vine de la câinii de companie care, în general, sunt vaccinați și deparazitați regulat. Dar atunci cum se explică faptul că și în țări unde nu există câini comunitari cercetările au demonstrat că solul din parcuri este contaminat cu paraziți din fecale canine, ca un procent însemnat din mostrele de dejectii canine (nestrânse) recoltate din spațiul public conțineau paraziți? S-au luat probe, s-au facut statistici. Cu atât mai mult la noi unde nivelul de păstrare a curățeniei și igienei e mai scăzut.

    Dejecțiile câinilor nu ne afectează doar pe noi ci și pe producătorii lor. Și ei pot contacta boli de la fecalele altor câini infectați. Și ei calcă pe trotuarul plin de răhăței și nu doar cu 2 picioare ci cu 4 (probabilitatea de a nimeri „bucuria” e dublă). Câinii sunt mai expuși ținând cont de predilecția lor de a adulmeca cu năsucul lor fin ce lasă alți câini în urma lor.

      Riscul este enorm în spațiile de joacă pentru copii unde infestarea spațiilor respective cu agenti patogeni (bacilul coli, salmonela, etc) nu se poate măsura, dar există.

       În concluzie a păstra igiena spațiului public prin strângerea dejecțiilor propriului cățel este o problemă de responsabilitate atât față de siguranța personală și a câinelui însoțitor cât și față de siguranța și sănătatea celor din jur.