Mișcare versus obezitate

        Dacă pe vremuri expresia populară „gras și frumos” era utilizată cu zâmbetul pe buze de părinți și bunici, astăzi aceasta ar trebui uitată. Din păcate, greutatea excesivă este o povară imensă, dar totodată una din puținele patologii pe care o putem controla dacă începem acest lucru din timp.

       Studiile recente ne arată că neglijarea unui stil de viață sănătos din care mișcarea aproape  lipsește, dominat de expunere excesivă la ecrane – în epoca tabletelor și a telefoanelor în fața cărora stau copii de la 9-10 luni în sus – obiceiuri alimentare nepotrivite, puținele ore de activitate fizică structurată sunt factori care duc cu o viteză amețitoare direct la obezitate. Dacă nu facem nimic, peste 50% dintre copiii actuali vor deveni obezi peste 30 de ani. Zestrea genetică înseamnă doar 14% din traiectoria și din factorii care influențează IMC-ul unui adult, iar restul, sunt factori influențabili.

      Suntem într-o perioadă pandemică, dar puțini știu că putem vorbi și despre o pandemie de obezitate. Pentru că obezitatea nu se referă la un număr al unor kilograme în plus, nu este doar o problemă de aspect fizic. Obezitatea are implicații majore atât asupra individului în mod personal, cât și asupra societății la nivel macro-social. Societatea în ansamblul ei trebuie să se concentreze asupra factorilor determinanți, părinții trebuie să înțeleagă pericolul pe care obezitatea îl poate avea asupra copilului lor atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.

     Nu mai puțin de 18,6% dintre copiii români au ajuns să sufere de obezitate! Deși până de curând râdeam de situația dramatică din SUA la același capitol, din păcate, ne îndreptăm cu pași repezi în aceeași direcție. Institutul Național de Sănătate Publică, prin Centrul Național de Evaluare și Promovare a Stării de Sănătate a raportat, în 2018 o incidență a obezitatii   de 18.6% la copiii români. Cele mai afectate grupe de vârstă sunt cele de 10-14 ani și 15-19 ani.

     Prevalența supraponderii și a obezității printre copii a crescut cu 47.1% la nivel global între 1980 și 2013, iar România tocmai a depășit media globală ( extrem de dramatic dacă ne gândim că în lume creșerea a avut loc într-un interval de timp mult mai lung - 33 de ani,  în  timp ce în România intervalul de timp se reduce la aproximativ 20 de ani). Estimările recente sugerează că rata obezității infantile pe întregul mapamond este de aproximativ 17% pentru copii cu vârsta cuprinsă între 2 și 19 ani. Cum spuneam, în țara noastră ne situăm la aproximativ 18,6%!!!  Cel mai probabil, pandemia nu a făcut decât să crească aceste valori, dar nu le vom afla prea curând.

       Se avertizează totodată asupra cercului vicios între obezitate şi sărăcie: există studii ce corelează veniturile mici de obezitate, fapt care poate avea repercusiuni asupra sănătăţii mintale a copiilor, provocând anxietate şi depresie şi un randament scăzut la şcoală.

        Pe de altă parte, obezitatea presupune şi o povară pentru societate, nu doar în ce priveşte costul tratamentelor medicale pe care le implică, ci şi a pierderilor economice derivate din scăderea productivităţii şi pierderea calităţii vieţii (un cost pe care studiul îl cifrează la 81 de miliarde de euro pe an în Uniunea Europeană).

     Factorii implicați în obezitatea infantilă sunt de natură  genetica (14% !),componenta sedentarismului (factor controlabil!), factori de nutriție ( controlabili!), factori emoționali (parțial controlabili), factori endocrini (sprijin medical)….

       Măsuri și recomandari cu titlu de urgență! Unele sunt măsuri la nivel comunitar, altele sunt se regasesc strict la nivel de familie! Dintre cele care vizează comunitatea:   limitarea publicității şi disponibilitatea aşa-numitelor alimente „junk food” mai ales în rândul copiilor;  impunerea unor taxe fiscale asupra băuturilor carbogazoase;  o etichetare mai clară privind valoarea calorică şi cea nutriţională;    reducerea producţiei de alimente procesate;  mai mute campanii de conştientizare menite să schimbe cultura alimentară în favoarea alimentelor sănătoase;  limitarea,  chiar interzicerea, consumului aşa-numitelor grăsimi trans, care cresc nivelul de colesterol LDL (colesterol rău) şi scad în acelaşi timp nivelul de colesterol HDL (colesterol bun) - această combinaţie nefericită fiind un factor important în producerea unor afecţiuni cardiace şi altor boli.

    La nivel de familie: orientarea familiei spre un stil de viață în care mișcarea reperezintă factorul central!!!   Când la 18 ani părinții le oferă tinerilor cheile unei mașini (cu cât efort!) nu se gândesc că le pun la îndemână o armă extrem de complexă, respectiv  renunțarea la mișcare iar uneori, poate însemna chiar pierderea vieții în accidente rutiere!  Educarea spre o dietă alimentară în care zahărul ar trebui să reprezinte,  mai puţin de 10% din consumul total de energie zilnică, iar grăsimile suprasaturate sub 10%.  Respectiv, se recomandă dublarea consumului de fructe, legume, nuci şi verdeţuri şi reducerea la jumătate a cărnurilor roşii şi a surselor de zahar.  

           Mirela Parker, Compartiment Promovarea Sănătății al DSP BN