Monarhia în secolul al XXI – lea

Fascinația exercitată de monarhie și de tot ceea ce ține de aceasta continuă să existe chiar și în secolul al XXI-lea, un secol dedicat prin excelență republicii, în care clasa politică este în continuă reformă și în continuă schimbare, încercând să convingă o opinie publică din ce în ce mai puternică și mai consolidată în poziția sa față de conducătorii aleși. În tumultul acestei continue confruntări, monarhia și poziția ocupată de aceasta în societatea europeană aduc o notă distinctă, cu totul aparte acestui spectacol politic. Rafinament, grație, eleganță și sobrietate. Figurile regale generează astăzi fascinație, simpatie sau, dimpotrivă, intrigi și scepticism. Misterele caselor regale ale Europei continuă să exercită un anumit grad de curiozitate și interes asupra „omului de rând”, iar detaliile fac atât de pământene figurile regale și îi readuc pe cei de “sânge albastru” printre cetățenii obișnuiți.

Cât de bine trăiesc europenii sub monarhie ?

Un sfert din populatia Uniunii Europene trăieşte în state conduse de monarhi. Cele mai multe dintre ele se afla în topul mondial şi european al prosperităţii. Europa secolului al XXI-lea cunoaște, la momentul actual, nu mai puțin de 12 case regale aflate în fruntea statelor, dintre care doar Uniunea Europeană, are nu mai puțin de 7 monarhi la conducerea unor state-membre. Prin excelență, toate aceste state sunt monarhii constituționale, în care puterea efectivă de conducere a unui stat nu se află în mâinile suveranului, ci sunt distribuite, în proporții diferite, Parlamentului și Guvernului. Belgia, Danemarca, Luxemburg, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Spania, Suedia și Țările de Jos sunt, fiecare în parte, conduse de monarhi, reprezentanți ai unor Case Regale de tradiție în Europa, cu o istorie mai mult sau mai puțin îndepărtată, în ceea ce privește aflarea acestora pe tronul unei țări.

La capitolul populației, de departe, se distinge Regatul Unit, Regina Elizabeth a II-a având nu mai puțin de 61.700.000 de locuitori, luând în calcul aici doar cifra populației Regatului Unit, fără a calcula și supușii proveniți din alte teritorii ale Commonwealth-ului (ca de exemplu Australia, Canada, Noua Zeelandă). Pe locul al doilea se situează Regele Spaniei, Felipe, ai cărui subiecți numără 45.800.000 de locuitori, urmat apoi de Regele Willem-Alexander al Țărilor de Jos, cu un număr de 16.400.000 de locuitori. Următorii, în ordine descrescătoare, ca număr de supuși, sunt Prințul Belgiei, Filip, Duce de Brabant (10.700.000 de locuitori), Regele Carl al XVI-lea Gustaf (9.200.000 de locuitori), Regina Margrethe a II-a a Danemarcei (5.500.000 de locuitori) și Marele Duce al Luxemburgului, Henri (500.000 de locuitori). Privind structura confesională a populației, cele șapte state conduse de monarhi sunt cu precădere state ce și-au urmat, de-a lungul istoriei, tradiția confesională.

În fine, în ceea ce privește locul ocupat de aceste state în ierarhia mondială, în funcție de PIB-ul acestora, pe primul loc, în clasamentul celor șapte, se situează Regatul Unit, pe locul doi, în rândul regatelor din UE, se află Regatul spaniol, iar locul al treilea revine Regatului Țărilor de Jos, următorul este Regatul suedez, având locul 22 în lume, cu un PIB de peste 500 de miliarde de dolari, pentru ca lista să fie completată de Belgia (480 de miliarde de dolari – locul 25 în lume), Danemarca (peste 300 de miliarde de dolari – locul 37 în lume) și Luxemburg (peste 50 de miliarde de dolari – locul 72 în lume).

Primele cinci regate ale Uniunii Europene se află în primele 30 de state ale lumii în ierarhia mondială, conform PIB-ului. În ceea ce privește clasamentul luat în considerare la nivelul celor 28 de state-membre, Regatul Unit reprezintă al treilea PIB la nivel de UE, fiind depășit doar de Germania și Franța, nu la o distanță foarte mare față de al doilea, PIB-ul Franței fiind puțin peste cel al Regatului Unit. Urmărind topul primelor treizeci de state ale lumii, nouă dintre acestea sunt state-membre ale Uniunii Europene, dintre care mai bine de jumătate, respectiv cinci (Regatul Unit, Spania, Țările de Jos, Suedia și Belgia) sunt regate. O concluzie facilă, luată la o primă vedere și interpretare a acestor date, demonstrează faptul că statutul de „supus” al Coroanei Regale nu este deloc de neglijat, prosperitatea și confortul cetățenilor acestor state fiind în perfectă concordanță cu cifra ridicată a PIB-ului demonstrat de aceste țări.

Dincolo de lupta „internă”, mai mult sau mai puțin simbolică a monarhiilor cu republicile, nu mai puțin de 21 în cadrul Uniunii Europene, se demonstrează astfel că regii, reginele, prinții și ducii sunt cei care își subordonează de o manieră mai mică sau mai mare restul Uniunii, încoronându-se astfel drept capete suverane ale prosperității și ale unui nivel de trai ridicat, în ceea ce privește Uniunea Europeană.

Topul “regal” pe Facebook

Secolul al XXI-lea este un secol dedicat, prin excelență, vitezei și comunicării; un secol în care viteza internetului și conexiunile oferă astăzi legături altădată negândite între diferite puncte geografice ale lumii, ce reduc distanțele dintre oameni, altcândva străbătute luni întregi, la doar câteva secunde. Monarhia britanică domină clasamentul european pe Facebook și Twitter. Păstrând încă tonul sobru, elegant și rafinat al discursului figurilor regale, fenomenul social media a intrat și în viața acestora, adaptarea cerându-și locul în noile obiceiuri. Clasamentul popularității acestora, în funcție de numărul de like-uri al fiecărei pagini în parte, debutează cu pagina Casei Regale a Regatului Unit, următoarea, ca popularitate, este Casa Regală a Suediei, iar pe poziția a treia este ocupată de Casa Regală a Țărilor de Jos, urmată fiind de Marele Ducat de Luxemburg, de Casa Regală a Belgiei, și de Casa Regală a Danemarcei.

Lista conturilor de Facebook si Twitter ale monarhiilor din UE

• https://www.facebook.com/TheBritishMonarchy
• https://www.facebook.com/ReyFelipeVIdeEspana
• https://www.facebook.com/pages/The-Danish-Monarchy/568323533297627
• https://www.facebook.com/Kungahuset
• https://www.facebook.com/courgrandducale
• https://www.facebook.com/pages/The-Belgian-Monarchy/232443713483216
• https://www.facebook.com/hetkoninklijk.huis

• https://twitter.com/khtweets
• https://twitter.com/BritishMonarchy
• https://twitter.com/CasaReal
• https://twitter.com/Kungahuset
• https://twitter.com/CourGrandDucale
• https://twitter.com/Monarchie_Be

Casa Regala a României, peste 173.000 de fani pe Facebook

Deși România este republică, Casa Regala a României, prin istoria, cât mai ales prin contextul în care aceasta s-a dezvoltat, continuă să fie un punct de reper pentru publicul larg din România, mulți fiind cei care se numesc în continuare „monarhiști”, militând pentru revenirea la această formă de guvernământ. În acest context, interesul pe care Casa Regală îl suscită în spațiul online continuă să fie unul crescut, dat fiind și numărul mare de urmăritori pe care aceasta îi are pe principala rețea de socializare, Facebook – depășind 173000 de like-uri. https://www.facebook.com/FamiliaRegala/

De ce monarhia ?

Pentru că Regele domneste, dar nu guvernează.  Premierul este  factorul executiv. Regele veghează doar la respectarea Constituţiei şi intervine atunci când lucrurile nu mai pot fi ţinute în frâu sau când se fac abateri de la Constituţie. În astfel de situaţii poate cere dizolvarea Parlamentului şi alegeri anticipate pentru un nou guvern. Regele este garantul democraţiei, al respectării Constituţiei. Un factor de stabilitate politică și neutralitate absolută, în condițiile în care monarhul este mai presus de partidele politice și nu este propulsat de nici unul dintre ele.

Cele mai dezvoltate țări din Europa şi din lume sunt monarhii constituţionale. Avem în acest sens  exemple ţări ca Suedia, Norvegia, Danemarca, Belgia, Olanda, Luxembourg, Spania, Marea Britanie, Lichtenstein sau Monaco în Europa, respectiv Qatar, Emiratele Arabe Unite, Iordania, Kuveit, Brunei sau Japonia pe continentul Asiatic. (Vezi: Sandra Gătejeanu Gheorghe, Ioan-Luca Vlad – Monarhiile secolului XXI, Editura “Curtea Veche”, 2013).

prof. Șular Igna - Claudiu