N-AU.... SOMN !

În pofida crizei economice, dificultăţilor, constrângerilor şi greutăţilor generate de aceasta, locuitorii Văii Bârgăului şi nu numai construiesc, edifică, înalţă, înfăptuiesc, realizează, predominantă fiind latura constructivă a activităţii lor. Năzuinţa fiecărei familii de aici de a avea o locuinţă este una de necontestat şi pe deplin justificată. Prin aceasta localnicii se conformează cerinţei proverbului potrivit căruia:”cine a construit o casă, a crescut un copil şi a plantat un pom n-a trăit degeaba!“. Această dorinţă ardentă nu e însă şi suficientă întrucât pentru a fi realizabilă e nevoie să devină congreuentă cu putinţa, adică cu capacitatea de înfăptuire, ori la acest capitol lucrurile în cele mai multe cazuri se complică. Cu toate acestea, ultimii ani au fost din acest punct de vedere unii dintre cei mai fructuoşi, s-a construit şi se construieşte mult şi ceea ce este deosebit de important asistăm la o îmbinare tot mai judicioasă a utilului cu esteticul. E adevărat a existat şi o perioadă în care fiecare urmărea să aibă o casă cât mai mare, cât mai faină şi mai arătoasă şi dacă e posibil cu caracter de unicat. În ultimul timp de când s-a înţeles care sunt factorii ce determină randamentul energetic al locuinţei, localnicii sunt atenţi nu numai la materialele folosite, la lucrările de execuţie, dar şi la amplasament cu un rol esenţial în asigurarea confortului termic. În înfăptuirea unor asemenea investiţii au fost şi sunt implicaţi oameni cu posibilităţi materiale, cei care au avut curajul să angajeze credite la bănci, instituţii financiare nebancare (IFN-uri) şi/sau chiar la terţi cămătari; cei care au înstrăinat terenuri cu privire la care li s-a reconstituit dreptul de proprietate, dar şi mulţi tineri, care înfruntând cu mult curaj necunoscutul au reuşit să-şi găsească un loc de muncă pe meleaguri străine, ori au participat la misiuni de menţinere a păcii în diferite zone de conflict ale lumii, iar rodul trudei şi sacrificiilor făcute l-au materializat cel mai ades în realizări în acest domeniu. Impresioneză deosebit de plăcut faptul că acestora li se adaugă şi tineri, e adevărat numărul acestora este ceva mai redus, care au rămas acasă pentru a înfrunta cu dârzenie dificultăţile şi greutăţile caracteristice perioadei. Elocvente din acest punct de vedere sunt realizările tinerei familii Marin şi Cristina Bucinaş, de la Joseni, căreia i-a fost dat încă din fragedă pruncie să cunoască latura dură, mai puţin agreabilă a vieţii. Marin şi-a pierdut mama la vârsta de 3 ani şi jumătate, iar Cristina, consăteana şi viitoarea sa soţie, n-a avut nici ea o situaţie mult diferită întrucât a rămas orfană de mamă împreună cu celelalte trei surori ale sale la vârsta de 9 ani !. Viaţa i-au obligat să-şi ia destinul în propriile mâini, să se descurce fiecare după puteri. Şansa lor a constat din devotamentul nemărginit al aparţinătorilor, unitatea şi coeziunea familială, caracterul deosebit, inteligenţa lor nativă şi receptivitatea dovedită la sfaturile, îndrumările şi sprijinul venit din partea unor oameni cu suflet mare, de o mare bunătate şi omenie precum famiile Simion Budăcan şi Vasile Budăcan, ambii gospodari de frunte ai comunei de la care au deprins tainele meseriei de tapiţer şi au învăţat multe despre modul în care trebuie să procedeze pentru a răzbi în viaţă. După ce şi-au unit destinele au ajuns la concluzia că trebuie să aibă casa şi gospodăria lor. Aşa se face că în urmă cu câţiva ani s-au mutat într-o baracă provizorie amplasată într-o grădină intravilan cu acces la drum public asfaltat, situată ”În şes la gară“, dobândită de soţ prin moştenire după regretata sa mamă, iar de atunci construiesc continuu. Prin eforturi fizice, materiale şi financiare prelungite au reuşit să-şi edifice: o casă în regim de înălţime P+M, compusă din cinci camere şi dependinţe, căreia i-au mai adăugat o bucătărie de vară compusă din două camere, un atelier de tapiţerie, o anexă gospodărească cu spaţii de producţie şi depozitare şi probabil, după cum evoluează lucrurile, nu se vor opri aici. Nu odată li se alătură pentru a-i sprijini după puteri şi cei doi flăcăi ai lor Marin-Cristian, de 14 ani, elev în clasa a VII-a şi chiar mezinul familiei Paul-Bogdan, elev în clasa I, care dovedesc temeinice deprinderi practice şi renunţă cu destulă uşurinţă la joacă, la navigat pe internet sau la alte preocupări specifice vârstei. După cum remarca vecina lor, Ioana Jauca: ” oamenii ăştia n-au somn, trudesc fără răgaz până târziu în noapte, asta însemnând orele 24,00, de cele mai multe ori chiar până la orele 1,00, fie iarnă, fie primăvară vară sau toamnă, iar după trei sau patru ore de odihnă îşi reiau treaba“. Am putea zice că nu numai ”Vara nu dorm“, cum sună titlul unui hit în mare vogă în ultima vreme, ci aproape toată vremea. Comportamentul lor este de înţeles întrucât tot ce au realizat au făcut-o în exclusivitate prin truda lor, ori ca să-şi poată asigura fondurile necesare pentru construcţii, pentru nevoile gospodăreşti, pentru plata impozitelor şi taxelor, pentru atâtea şi atâtea altele au fost şi sunt obligaţi să muncească întruna, iar meseria de tapiţer pe care şi-au însuşit-o s-a dovedit a fi salvatoare. În pofida multiplelor lor preocupări sunt atenţi la detalii. Totul în jur denotă bună orânduială şi preocupări de foarte buni gospodari. De asemenea, nu uită că în vecinătate locuiesc câteva persoane singure şi suferinde, iar oricând li se pare ceva în neregulă, se interesează mai îndeaproape de situaţia acestora, dacă n-au cumva nevoie de ajutorul lor, al aparţinătorilor sau al autorităţilor, în câteva cazuri intervenţiile lor dovedindu-se a fi nu numai salutare, ci şi salvatoare. Este şi motivul pentru care şi-au câştigat aprecierea, stima şi respectul celor din jur, unii sugerându-le totuşi să-şi aloce timp şi pentru destindere şi refacere.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5