De Sfântul Ioan, Mulţi ani pentru o Ioană, binecuvântare şi încântare!

Pentru Vlad Chifor, diacul Bisericii Ortodoxe Române cu Hramul "Sfântul Nicolae" de la Prund şi soţia Vlad Florica venirea pe lume a fiicei lor Ioana a reprezentat o binefacere, o binecuvântare şi încântare, o revărsare a graţiei divine. Scurgerea ireversibilă a vremii, evoluţia şi parcursul profesional i-au adăugat noi şi noi  valenţe, ce i-au sporit nobleţea şi i-au pus în  evidenţă calităţile. Pentru naşul său de botez părintele protopop iconom stavrofor  Pop Augustin de la Mijloceni,  campionul sacrificiilor pe altarul bisericii noastre naţionale şi al  neamului românesc, supraviețuitorul miraculos al Masacrului abominabil din noaptea de 10/11 octombrie 1944 de la Prundu Bârgăului,  a reprezentat fiinţa angelică, care în împrejurările groaznice şi atmosfera de Apocalipsă prin care i-a fost dat să treacă i-a venit în ajutor chiar înainte de a se naşte. Prin neastâmpărul ei şi-a determinat mama şi bunica ca, în pofida interdicţiilor instituite de autorităţi, să aprindă lampa, iar lumina venită dinspre casa lor  a constituit mesajul, ce l-a condus spre locul unde avea să-şi găsească salvarea. Apariţia sa  la miez de noapte, la o oră târzie,  într-o stare jalnică,  cu răni multiple, plin de sânge năclăit, murdar, nu le-au descumpănit şi nici intimidat pe cele două femei şi cu riscul de a suporta consecinţe pentru  favorizarea şi tăinuirea unui evadat condamnat la  moarte pentru acţiuni antistatale  au înţeles situaţia şi s-au pus imediat pe treabă. I-au acordat adăpost şi ocrotire, l-au  ajutat să se spele, i-au pansat rănile cu feşe confecţionate din pânză de bumbac ieşită tocmai atunci din teară, l-au oblojit cum au ştiut ele mai bine. Apoi, l-au ascuns iniţial în şură,  apoi l-au mutat în ieselea animalelor, iar mai târziu în podul casei. În toată această perioadă bunica a patrulat vigilentă pe uliţă şi a vegheat ca nu cumva răuvoitori să ajungă în preajma casei. Pentru o astfel de situaţie au stabilit un consemn: dacă bunica tuşea de trei ori părintele urma să se ascundă în mălăişte. Spre dimineaţă li s-a alăturat şi capul familiei, care intuind că acasă se petrec lucruri nedorite,  a dezertat din detaşamentul de muncă de la Valea  Străjii, unde fusese concentrat pentru executarea de lucrări de apărare.  Astfel, a doua zi l-a putut ajuta şi însoţi pe bunul părinte să ajungă pe uliţe laterale şi cu precauţiunile de rigoare  la familie şi la enoriaşii săi. Între cel salvat şi salvatori s-au stabilit relaţii  de prietenie. Nu întâmplător, părintele a devenit naşul fiicei familiei ce a văzut lumina zilei de Sfântul Ioan Botezătorul. La reuşita acţiunii de salvare au contribuit  şi mici detalii aparent fără vreo semnificaţie, dar care în final au  avut un rol decisiv în salvarea părintelui.  A fost împuşcat în cap în apropierea gropii. Cartuşul i-a intrat sub urechea dreaptă la câţiva milimetri de o arteră importantă şi a ieşit sub orbita ochiului stâng. O foarte mică deviaţie i-ar fi putut fi fatală. După împuşcare, asasinii s-au consultat dacă e nevoie sau nu să-i mai tragă încă un glonţ. Văzându-l  în nemişcare şi plin de sânge au decis că pentru  moment nu e nevoie aşa că i-au aruncat corpul într-o groapă pregătită în prealabil, după care au plecat după un alt osândit. În cădere  părintele s-a lovit cu capul de peretele gropii. Impactul a avut totuşi şi o latură pozitivă întrucât l-a trezit din starea de leşin, de sincopă, a realizat unde se află  şi-a făcut un plan de salvare. Fără acea lovitură probabil ar fi rămas pentru totdeauna acolo întrucât au urmat alte şase victime, iar criminalii n-au făcut deloc economie de cartuşe.  Într-un moment considerat prielnic şi-a ridicat capul pentru a verifica dacă n-a rămas cineva de pază. I s-a părut că în apropiere ar fi un soldat cu  baioneta la armă. A plecat totuşi cu  mult curaj  într-acolo hotărât să-l  înfrunte," fie ce o fi ori îl răpun ori  mă împuşcă el pe mine !" Din fericiere, acolo unde credea că e santinela era de fapt un măr uscat cu o singură creangă în vârf. Situaţia l-a întremat. A încercat să dispară cât mai repede din zonă.  A trecut peste un palant, după care a pornit spre nord cu intenţia de a ajunge la o casă din apropiere. N-a reuşit, însă, nici cum să urce panta. Şi această situaţie s-a dovedit a fi în cele din urmă a-i fi favorizantă întrucât a aflat că după dispariţia sa acea casă a fost percheziţionată. Pentru ca să ajungă la el ar fi trebuit să mai percheziţioneze încă două case, dar după cum consemnează părintele: "Bunul Dumnezeu prin întunericul nopţii le-a întunecat calea şi l-a scutit de alte suferinţe mult mai cumplite şi mai îngrozitoare". Ameninţau că dacă îl găsesc, îl vor lega cu sârmă ghimpată şi îi vor da foc. A plecat pe lângă alt gard în jos, a căzut într-un pârâu pe care din cauza întunericului nu l-a observat, iar mai târziu a ajuns în preajma casei unde şi-a găsit salvarea. Părintele a ţinut să sublinieze de fiecare dată că decisive în  salvarea din tragedia prin care a trecut au fost rugăciunea şi marea sa credinţă în bunul Dumnezeu. Tot pe seama Celui de Sus a pus faptul că a devenit câştigător la loto. Câştigul l-a folosit pentru achiziţionarea  clopotului mare pentru biserică de o greutate şi rezonanţă pe care le-a determinat personal ca să fie în armonie cu celelalte două clopote mai mici.  Peste ani fina părintelui  avea să devină un excelent cadru didactic, un profesor de matematică de excepţie, care pe parcursul a  patru decenii de activitate la catedră avea să pregătească numeroase generaţii de elevi de la Liceul economic şi Şcoala Gimnazială  ”Avram Iancu“ Bistriţa. Toţi foştii săi elevi n-au uitat-o, iar mulţi ţin să exprime şi astăzi întreaga lor gratitudine, unii într-un mod cu totul inedit. Aşa a procedat Doina Melinte, fosta sa elevă la Liceul Economic Bistriţa, una dintre cele mai mari campioane din istoria atletismului şi  sportului românesc,  câştigătoare a  zece titluri de campioană națională, de două ori medaliată cu aur la Campionatul Mondial, a două medalii la Cupa Mondială, o medalie de aur și una de argint la Jocurile Olimpice din Los Angeles, în 1984, autoare a 18 recorduri naționale în sală și în aer liber, a 13 recorduri europene și a patru recorduri mondiale.  În acest scop, a  invitat-o la Emisiunea "Surprize, Surprize" difuzată de TVR1, ocazie cu care i-a oferit în dar un căţeluş, care să o aibă în pază şi să o ocrotească. Pentru familie Ioana a reprezentat  şi reprezintă o binecuvântare şi încântare, mama, soţia, bunica, care a dăruit şi dăruieşte dragoste armonie, concordie şi bună înţelegere, a ajutat şi ajută necontenit. La aniversarea zilei de naştere,  care în chip fericit coincide cu cea onomastică îi adresăm şi noi felicitări şi îi dorim ca Noul An 2020 să-i aducă  Ioanei  speciale precum şi aparţinătorilor multă sănătate, fericire, multe bucurii şi tot binele din lume. La mulţi şi fericiţi ani !