Neglijenţa autorităţilor a permis distrugerea Casei Scriitorilor de la Valea Vinului, iar poliţia şi parchetul i-au cântat prohodul

Neglijenţa autorităţilor a permis distrugerea Casei  Scriitorilor de la Valea Vinului, iar poliţia şi parchetul i-au cîntat prohodul, din “cauze naturale”.

Clădirile fostului complex turistic sînt zilnic agresate de jefuitorii pădurilor rodnene, iar copiii din sat au încercat recent să dea foc monumentului de clasă B.

Scurt Istoric

Un reper identitar, important pentru toată Transilvania, s-a degradat vertiginos sub ochii nepăsători ai autorităţilor locale şi judeţene, în doar cîţiva ani de la momentul în care Uniunea Scriitorilor din România a renunţat la concesiunea ce o deţinea asupra Casei de Creaţie şi Odihnă de la Valea Vinului, comuna Rodna, judeţul Bistriţa – Năsăud. Astfel, cele două pavilioane, păstrate intacte şi întreţinute cu greu din puţinii bani ai scriitorilor români, care nici nu mai ajungeau în anii de după revoluţie acolo (din lipsă de bani), a devenit o ruină, distrugerile de ultimă oră afectîndu-i inclusiv structura de rezistenţă.

 După ce USR a renunţat la concesiunea staţiunii de la Valea Vinului, la finalul lui 2011, am pus la dispoziţia Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Bistriţa Năsăud, documente, fotografii şi informaţii preţioase şi am solicitat clasarea obiectivului cultural, vechi de peste 150 de ani şi care încă mai deţinea o aureolă de creaţie cu valenţe memorial simbolice, încă neexploatată. Din nefericire pentru complexul arhitectural şi peisajul cultural de acolo, în 2012, dosarul de clasare nu a parcurs drumul pînă la final, astfel că, la începutul lui 2013 a fost nevoie să căutăm alte soluţii pentru a proteja construcţiile şi perimetrul staţiunii. Aşa că am început să-i căutăm un stăpîn.

Primăria Rodna nu a fost interesată

Am făcut demersuri la Primăria Rodna, care a respins din start ideea preluării casei. Ulterior aveam să aflăm că, în fapt, primarul Alexandru Năşcan rîvnise mult timp la Casa Scriitorilor, dar după ce în 2002 a fost tratat cu flit de către USR, nu mai avea decît dispreţ pentru un monument în plus, de care să aibă grijă, şi cu care s-a pricopsit pe teritoriul cadastral al comunei. Din încercarea lui Năşcan de a obţine Casa Scriitorilor în 2002, cînd a trecut la PSDR, şi parte din troc fusee şi staţiunea de la Valea Vinului, au rămas acte cu caracter normativ, care puse în aplicare ar putea schimba în bine soarta staţiunii scriitorilor. Dacă ar exista interes pentru reperele identitare şi pentru patrimoniu. Zicem noi! Dar…

Pe Radu Moldovan îl doare la bască de reperele identitare ale judeţului BN!

Potrivit documentelor găsite de noi, rezultă că în 2002, pe serviciul lui Adrian Năstase, premier, s-a fost emis HG 905 din 23 august, prin care staţiunea scriitorilor de la Valea Vinului, la pachet cu perimetrul adiacent, curtea şi fostele scalde, care au adus renumele Văii Vinului, au fost trecute în domeniul public al judeţului Bistriţa-Năsăud şi înregistrate la poziţia 37 în inventar. Cam în acelaşi timp, CL Rodna a emis o hotărîre prin care trecea în domeniul public al comunei Rodna, staţiunea scriitorilor. Se pregătea preluarea, cum ar veni. Numai că în acest timp nici scriitorii nu au stat cu mînile în sîn. O delegaţie de la USR a bătut la poarta preşedintelui de atunci, Ion Iliescu, şi a cerut ajutor pentru prelungirea concesiunii asupra Casei de odihnă şi creaţie de la Valea Vinului. Cum ar veni să se respecte legea. Ajutorul a fost obţinut, astfel că prelungirea concesiunii a fost o formalitate, avînd în vedere perioada de aproape 50 de ani în care USR a păstrat, reparat, modernizat şi întreţinut staţiunea.

Numai că, deşi concesiunea ar mai fi durat, motivînd lipsa banilor, în 2011, Nicolae Manolescu preşedinte al USR renunţă la concesiune şi cere Ministerului Culturii, care potrivit OCPI avea atribuţii de administrare, să îşi ia înapoi staţiunea. De atunci şi pînă acum, efectul administrării de către ministerul cu pricina se cuantifică în neglijarea totală a obiectivului cultural, lucru care a dus la degradarea accentuată a acestuia. Sub privirile nepăsătoare ale autorităţilor locale şi judeţene.

În 2013, cu informaţii şi bune intenţii, am cerut ajutorul preşedintelui CJ BN Radu Moldovan, avînd în vedere că staţiunea era din nou în pericol, niscai haiduci încercau să o adjudece, profitînd de faptul că perioada de clasare expirase şi terenul aferent acesteia era numai bun de o construcţie, alta decît culturală sau turistică, cică se punea la cale construirea unei fabricii de mobilă, avînd în vedere pădurile aflate la discreţia tuturor jefuitorilor…

 Radu Moldovan a zis da şi făcut ba! A zis da, şi ne-a expediat la vicele Alexandru Pugna, apoi am ajuns la Mica Oprea, care a confirmat, după o vreme de verificări, informaţiile noastre. Şi cam atît…

 Ulterior, văzînd că nu se mişcă nimic şi primind informaţii confidenţiale am tras concluzia amară că, în fapt, pe Radu Moldovan îl doare la bască de un reper identitar, la fel şi de vechimea acestuia şi nu în ultimul rînd i se rupe după o strategie reală de dezvoltare turistică şi culturală a judeţului, şi nu se leagă la cap cu nimic care ţine de istoricitatea locurilor acestea. Decît dacă are ceva de cîştigat!

Între timp Casa Scriitorilor se degrada iar poliţia cerceta, cerecta

Începînd cu luna iunie 2014, fosta staţiune a scriitorilor a devenit teren de “luptă” în bătălia pentru resurse care s-a dat şi încă se mai dă la Valea Vinului. Şi în timp ce adulţii din sat se zbăteau să alunge aşa zişii învestitori, ce doreau să distrugă localitatea pentru a-şi construi o microhidrocentrală în plin sat, avînd complicitatea APM, Administraţiei Parcului Naţional Munţii Rodnei, ABA Someş Tisa, etc. copiii acestora, îndrumaţi de cineva anume, au luat la ţintă geamurile celor două pavilioane. Toate acesteau pe un fond de “îndrumare” pe care cineva din afara localităţii a oferit-o la pachet cu oarece hoţi de fier vechi, specializaţi în spargerea fostelor mine şi care au desăvîrşit distrugerea. Astfel dintr-o locaţie funcţională, căreia îi trebuia branşat doar curentul electric, Casa Scriitorilor  s-a tranformat cu repeziciune într-o ruinată amintire a ceea ce a fost, pînă nu demult. Sesizată, poliţia a cercetat şi a cercetat pînă a reieşit că, din “cauze naturale” au fost demontate şi furate sobele de taracotă, plitele de gătit, au fost smulse prizele, becurile, chiuvetele, toaletele  şi ţevile pentru apă, au fost furate: vesela, frigiderele, mobilierul, perdelele, lenjeria, păturile şi plăpumile…

Ulterior, culmea, chiar şi Parchetul de pe lîngă Judecătoria Năsăud a ajuns la aceeşi concluzie! Cauze naturale pe toată linia!

Astfel, din adresa remisă Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Naţional rezultă indubitabil că:

“Organele de cercetare au mai constatat că degradarea celor două corpuri de clădire şi a anexei (fosta baie) se datorează cauzelor naturale (intemperiilor) şi a lipsei de preocupare pentru efectuarea unor lucrări de întreţinere/consolidare. (…) Din probele administrate de către organele de cercetare a rezultat că deteriorarea imobilelor nu este rezultatul vreunei infracţiuni intenţionate din partea vreunei persoane”.

În perioada 2014  -octombrie 2015 Casa Scriitorilor a ajuns iarăşi platformă de buşteni

După vandalizare şi jaf au venit la rînd jefuitorii de păduri. Care în complicitate cu autorităţile locale, poliţie şi unii dintre localnici au transformat tot perimetrul staţiunii -una dintre cele mai mari suprafeţe imobiliare din Valea Vinului- în platformă primară pentru depozitarea buştenilor. Astfel începînd cu 2014, cu mici pauze, pînă inclusiv duminică 25 octombrie 2015, curtea Casei Scriitorilor a fost folosită ca platformă de depozitare a lemnului de către un agent economic din Rodna, cu pile la Primărie, pe nume Lazăr Ureche. Pe perioada aceasta au mai dispărut doi stîlpi de susţinere de la pavilionul 1, total 5, s-a mai desăvîrşit degradarea peretelui dinspre curte a aceluiaşi pavilion, s-a accentuat degradarea colţului dinspre sud a pavilionului 2 şi a fost arată la propriu curtea staţiunii de maşinile venite la încărcat şi de taf-urile care au cărat buştenii din partidele aflate în apropiere. Printre picături, puşi de cineva sau din proprie iniţiativă, puştii mai răsăriţi din localitate au pus foc din două puncte pavilionului 1, într-o sîmbătă seara, către miezul nopţii…Norocul staţiunii că alţi copii au observat focul şi cu ceva ajutoare a fost repede stins!

Este şi o veste bună. Procedura de clasare s-a reluat în 2015

Cu o întîrziere care ar trebui imputată Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional BN( ca şi lipsa de interes din aceşti 4 ani), procedura de clasare a Casei scriitorilor de la Valea Vinului a fost reluată în această toamnă, pe 8 octombrie, dosarul acestui obiectiv aflîndu-se pe agenda Comisiei Zonale pentru Monumente Istorice şi Culturale de la Cluj. Potrivit istoricului Corneliu Gaiu, dosarul a primit avizul comisiei, urmînd ca direcţia bistriţeană pentru protecţia monumentelor să îl completeze cu tot ceea ce trebuie pentru a fi înaintat Ministerului Culturii spre finalizarea clasării.

Noata noastră: Direcţia judeţeană ar putea amplasa măcar nişte camere de filmat, pentru paza monumetului dacă tot a catadixit să reînceapă clasarea, aşa ca să nu ardă gazul de pomană pe banii contribuabililor!