Scrisoare deschisă preşedintelui Uniunii Scriitorilor din România, Nicolae Manolescu, pe tema Casei Scriitorilor de la Valea Vinului

Domnule preşedinte, critic literar şi etc., nu cred că are vreo importanţă pentru dumneavoastră faptul că  sunt scriitor şi jurnalist, dar  neafiliat USR, deoarece, din motive personale nu sunt încă interesat de această calitate. Vă scriu , aşa cum aş scrie unui frate mai mare, deşi, sunt convins,  că nu veţi agrea această formulă.

Puţin important! Domnule preşedinte, poate că ştiţi, dacă nu ştiţi aflaţi acum, că într-un sat al comunei Rodna, judeţul Bistriţa-Năsăud, România, există o Casă a Scriitorilor. E vorba de localitatea Valea Vinului, acolo unde, în urmă cu nişte ani, mai mulţi desigur, domnule preşedinte, au poposit Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga, George Coşbuc, Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat Bengescu, dar şi Ana Blandiana sau Andrei Pleşu. Vă informez că ruinele de astăzi aparţin Uniunii Scriitorilor din România, casa fiind construită cu mult înainte de 1900. Imobilul  are două clădiri de o frumuseţe rară, care au aparţinut în trecut Casei Regale, fiind construite în stilul hotelurilor elveţiene.

La această oră, vorbim despre nişte imobile ajunse aproape ruine şi, transformate de unii şi alţii fie în WC public, fie în garaje, fie în depozite de cherestea, adică în orice altceva decât în spaţii unde să se recreeze scriitorii. Aici  a mai locuit chiar şi Dimitrie Gusti în perioada în care a făcut cercetări, iar membrii familiei regale şi-au petrecut multe vacanţe de vară, impresionaţi de izvoarele cu ape minerale dar şi de frumuseţea zonei.

Se pare că imobilul de  la Valea Vinului a aparţinut unui grof maghiar însă după naționalizare, impresionat de peisaj şi îndrăgostit zonă, Mihail Sadoveanu, la acea vreme preşedintele al Uniunii Scriitorilor din România, a cumpărat imobilul în favoarea statului român, care ulterior l-a concesionat Uniunii. Astfel, complexul a devenit casa de odihnă şi recreaţie a scriitorilor.

Am înţeles, domnule preşedinte că aţi fi ajuns la concluzia că respectivele clădiri nu ar avea valoare, fiind mult prea departe de Calea Victoriei, nr. 133, sector 1, Bucureşti, concluzie la care a ajuns şi “amicul meu politic” , fostul vicepreşedinte al PNL şi ministru al Economiei, fost lider al UFD, Varujan Vosganian, care a spus următoarele: „Puteţi să uitaţi de Valea Vinului. Nu putem să o reabilităm. Cheltuielile sunt prea mari. Vremurile în care scriitorii mergeau în astfel de locuri să creeze, au trecut, din păcate. Nu am primit nici o susţinere din partea autorităţilor de aici”.

Nimic mai fals!

În acest caz, domnule preşedinte, dacă tot nu mai aveţi nevoie de ruinele de la Valea Vinului, poate, zic eu, poate veţi reuşi să cedaţi tot ceea ce este acolo Primăriei comunei Rodna, primarul actual, Valentin Grapini, având atât soluţii tehnice dar şi financiare pentru reabilitarea întregului complex şi declararea văii Vinului drept staţiune turistică de interes local.

Mai mult, domnule preşedinte, primarul Valentin Grapini spune că după reabilitarea respectivului complex turistic, el va fi pus şi la dispoziţia scriitorilor sau ar putea găzdui tot felul de evenimente culturale la care aţi putea participa dumneavoastră sau alţi şefi din USR, că tot aţi fost la Bistriţa, iar eu chiar v-am audiat vorbind despre ROMÂNIA LITERARĂ dar şi despre problemele cu care se confruntă scriitorul român.

Aşadar, domnule preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, daţi dovada de corectitudine şi amabilitate, şi, procedând conform legislaţiei în vigoare, transmiteţi proprietatea pe care o deţineţi asupra ruinelor de la Valea Vinului către primăria comunei Rodna, comunitate care a anunţat că poate şi are posibilitatea financiară de-a salva de la pieire o parte „mică” a istoriei literare din România.

Cu stimă şi consideraţie,

Alin Cordoş, jurnalist şi scriitor neafiliat