Neuitata fiică a Năsăudului, Veronica

    Prin valoroasa sa lucrare, „Veronica Micle, de la mit spre adevăr”, domnia sa profesor dr. Gheorghe Pleș  a spulberat colbul uitării așezat pe documente de arhivă și a pus în evidență relatări inedite care infirmă sau completează unele apărute de-a lungul timpului.

    Autorul înșiruie în file de carte viața Veronicăi Micle cu meticulozitatea și rigurozitatea ce-i caracterizează întreaga activitate, dar și cu duioșia sufletului său de năsăudean.

    Veronica privită cu obiectivitate în toate ipostazele ei de: adolescentă, soție, mamă, activitate socială, de muză și iubită a marelui Eminescu (care în scrisori o numea „Dulcea mea Doamnă”, iar Veronica: „Eminul meu iubit”), primește chiar postum dezvăluirea adevărului pentru a o redescoperi într-o „biografie reală, ca om și poet, eliberată de erori și mistificări livrești”, cum spune autorul.

    Veronica, de o aleasă cultură care îi fermeca pe cei din jurul ei și cu frumusețea glasului, a scris cu „colțul inimii” (ca Nichita Stănescu) poezii în care redă tumultul sentimentelor ei față de Eminescu, reale incantații încărcate de emoție și duioșie și chiar de nostalgie.

    Să nu uităm că încă de la apariția poeziei Venere și Madonă, ea a întrevăzut geniul poetului.

    Am scris aceste gânduri ca un cititor pasionat. Dacă ei ar fi trăit în antichitate aș fi zis că zeița Atropos s-a grăbit să le taie firul vieții amândurora prea de timpuriu; astăzi, spun doar: așa le-a fost ursit.

    Închei cu bucuria lecturării acestei cărți, felicitând autorul pentru darul prețios adus în fața noastră, pentru străduința cercetării minuțioase de arhive și găsirea unor puncte de adevăr indubitabil.

  Rodica Fercana