O nouă carte de critică literară

Andrei Moldovan este un critic literar consacrat, competent și cu prestanță, în peisajul literaturii române contemporane. Fie că scrie despre cărți de istorie și critică literară, fie despre cele de poezie sau proză, modul său de lucru este același: documentarea riguroasă cu privire la opera celui vizat dar și la opiniile altor confrați despre aceasta, pe care, mai apoi, le trece prin grila gândirii sale, le distilează, storcând seva și parfumul roadelor autorului (chiar dacă acesta este, mai mult sau mai puțin un răsfățat al criticilor), după care le nuanțează și ni livrează nouă cu ingrediente noi și plăcute.
Adversar al dogmelor rigide, al clișeelor și al spectacularului ieftin și vulgar, - criterii urmărite constant în scrisul său - el a ales să scrie în această carte (Fragmente critice, Charmides, 2019) despre autori autentici când vine vorba de critici și istorici literari, poeți sau prozatori. Lui Dan Cristea îi sesizează preferința pentru clasicitate în Cronicile de la Snagov (Cartea Românească, 2017), Viața mea de noapte. Fragmente onirice (Școala Ardeleană, 2017) a Irinei Petraș nu este considerată eseu, „ci mai degrabă (…) o proză confesivă”, cu „o tematică interesantă în raport cu visele, prin relevarea unei lumi interioare profunde și stranii în același timp, cu promisiuni fabuloase, dar bine strunite și aduse de autorul lucid spre relativizarea prin distribuție, pe seama numeroșilor săi parteneri de dialog; e vorba de lucrări de referință ale diverșilor filosofi, oameni de știință, literați, artiști din epoci istorice diferite, preocupați de problema visului”, mergând în întâmpinarea afirmațiilor autoarei: „Cartea va fi undeva la mijloc de proză egografică și eseu”. Eruditul profesor universitar Ștefan Borbely este comentat cu volumul de eseuri Simetrii și discrepanțe (Limes, 2017), care cuprinde teme interesante, de la Dilema din Geneză, Opt, Biblioteca lui Don Quijote, până la Postmodernismul – repere analitice (note despre post-antropocentrism) și Microcomunități utopice în contracultura americană a anilor 1960, Omul nou sovietic. Prolecultul sau A murit Umberto Eco, fiecare pornind de la o inițiere, „cu repere în lucrări de referință”.
Criteriul estetic, promovat de junimiști, mai ales în Convorbiri literare, în frunte cu Maiorescu, a devenit prioritar în scrierile acelor vremi, fiind consolidat de Lovinescu și colaboratorii săi de la Sburătorul (cenaclu și revista) prin sincronizarea literaturii autohtone cu cea occidentală, lucru subliniat de A. M. în eseul Permanențe ale presei culturale românești, cuplându-se perfect cu gândirea acestuia. El sintetizează, cu aplicație, fiecare carte comentată, ferindu-se de barbarisme și cacofonisme vădit deranjante, așa cum procedează unii tinerii critici de astăzi din dorința de a epata. A. M. știe că societatea românească actuală trece printr-o profundă criză morală, că trăiește sub semnul nesiguranței, că are nevoie de repere, de persoane exponențiale, de modele, de aceea vibrează pe un ton familiar la publicarea în 2017 a celei de-a patra ediții a volumului Mihail Kogălniceanu. Un arhitect al României moderne a academicianului Alexandru Zub, istoricul care „a identificat și pus în lumină mișcările decisive ale personalităților politice și culturale ale secolului al XIX-lea” printre care și proeminentul om de cultură Mihail Kogălniceanu, ajuns prim-ministru care a venit cu niște reforme ce au marcat viitorul națiunii noastre. Mult apreciată este și cartea tinerei Andrei H. Hedeș Celei mai frumoase. Șapte ani de recenzii (Neuma, 2018).
Nu se putea să nu aibă și-n acest op un capitol dedicat autorului Pădurii Spânzuraților; el se intitulează În curtea lui Liviu Rebreanu și cuprinde: un omagiu sentimental adus prietenului său Niculae Gheran, cu titlul ”Adio, Domnule Rebreanu!”, scris cu prilejul încheierii editării celor 23 de volume ale operei rebreniene de-a lungul a patru decenii (1968-2005), un alt articol se numește Romanul în franceză – , publicat cu ocazia traducerii acestuia de către Jean Louis Couriol, iar al treilea este o cronică la tomul lui Săluc Horvat, De la Ion al Glanetașului la Apostol Bologa. Doi eroi, două destine (Șc. Ardeleană, 2017).
Ca de obicei, în cărțile sale lirica ocupă cel mai mare spațiu. De data aceasta are două capitole dedicate câtorva poeții contemporani. Primul se intitulează Explorări lirice ale subteranei, iar al doilea La un festin al poemului. Sunt recenzați aci: Ion Pop, Angela Marinescu, Petru Cârdu, Dinu Flămând, Vasile Sav, Maria Pilchin, Gelu Vlașin, Ion Urcan, Vasile Dâncu, Horia Gârbea, Aurel Pantea, George Vulturescu, Vasile George Dâncu, C-tin Cubleșan, Alexandru Jurcan, Iulian Dămăcuș, Menuț Maximinian, Eugen Barz.
Prozatorii comentați cu aceeași acribie sunt: Radu Țuculescu (cu Măcelăria Kennedy (efectele tandre ale încălzirii globale, Polirom, 2017), Petru Cimpoeșu (Simion liftnicul. Roman cu îngeri și moldoveni, ediția a doua, Polirom, 2007), Eugen Uricariu (Permafrost, Polirom, 2018), Icu Crăciun, Omul cu inelarul retezat, Charmides, 2014), Doina Popa (Pasărea cerului, TipoMoldova, 2012), Ion Moise (Ochiul dragonului, Paralela 45, 2011), Iorgu Gălețeanu (Magia destinului, CronEdit, 2016), Mioara Pop (Casa cu pisică la fereastră, Șc. Ardeleană, 2016).
Ultima secțiune este dedicată literaturii de frontieră. Aici, Andrei Moldovan discută despre proiectul lui Ovidiu Pecican, Club Rebreanu, cu prozatori tentați să preia proiectele abandonate de Liviu Rebreanu; e vorba de Elisabeta Barbor, Alexandru Ioan Ciorogar, Iudita Fazacaș, Alexandru Pecican, Lucian Pop și Dan Zbuchea. În Însoțirile Rodicăi Lăzărescu (Corgal Press, 2017), criticul, avizat, apreciază modul original al acesteia de a comenta cărțile altora, iar în Un roman în căutarea unui autor scrie despre volumul Dosar. Poetul (Karuna, 2014) al autorului bistrițean Al. Cristian Miloș.