Recunoştinţă, floare rară

Recunoştinţa este un sentiment de bucurie prin care ne arătăm mulţumirea şi respectul faţă de binefăcătorii noştri,este o virtute sfântă de mare preț duhovnicesc.Sfântul Vasile cel Mare numeşte recunoştinţa copilul cel bun al iubirii iar sfântul Ioan Gură de Aur o numeşte o floare rară ce creşte în puţine inimi:’’renunţă la recunoştinţa lumii,pentru că omul uită repede binele ce i s-a făcut iar răul îl ţine minte toată viaţa”.Cu toate acestea sfânta Scriptură ne oferă câteva exemple de recunoştinţă:

 Psalmistul David iertat de Dumnezeu pentru păcatul lui scrie psalmul 50,psalmul recunoştinţei:’’Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila ta’’.

 Noe mulţumeşte lui Dumnezeu că l-a salvat de la potop  aducând jertfă de mulţumire.

 Mântuitorul Hristos îi iartă apostolului Petru lepădarea şi îl fericeşte:’’Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi biserica mea ! (Matei 16,18)”.

  Dintre cei zece leproşi vindecaţi  unul dintre ei care era samarinean îi mulţumeşte Mântuitorului:’’ Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? Şi i-a zis: Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit’’(Luca 1,11-19).

Avem chemarea  să fim recunoscători  Bunului Dumnezeu pentru darul minunat al sănătăţii noastre,părinţilor noştri pentru că ne-au dat viaţă,binefăcătorilor noştri care ne-au ajutat în vremuri grele.Există creştini care printr-o rugăciune scurtă sunt recunoscători:’’Slavă lui Dumnezeu pentru toate!’’ iar Dumnezeu se bucură.

Un adolescent nota, stând aplecat asupra mesei intențiile sale bune, în timp ce mama sa călca rufe:

,,Dacă aș vedea pe cineva stând să se înece, scria adolescentul, m-aș arunca de îndată în apă să-i vin în ajutor.Dacă ar izbucni un incendiu într-o casă, i-aș salva pe copiii de acolo. Dacă ar fi cutremur, nu m-aș teme să mă arunc între dărâmături pentru a salva vreo viață. Și apoi mi-aș dedica întreaga existență ajutorării săracilor din lumea întreagă…”

Mama îl roagă:

-Te rog, du-te până jos și cumpără o pâine.

–Mamă, dar nu vezi că plouă? ‘’

Să nădăjduim că va ploua şi în vieţile noastre cu ploaia cea curată a recunoştinţei.Stă în puterea noastră să fim recunoscători în această viață tot mai materializată și înstrăinată:

Când mă  gândesc ce-ai făcut pentru mine:

Mi-ai dat sănătate, mi-ai adus  bine,

Aş vrea să-Ţi arăt că te preţuiesc

Spunându-ţi Doamne:Îţi Mulţumesc!