A plecat spre veşnicie un sfânt, o fiinţă specială, un frate şi un părinte la pătrat - Gheorghe N. Sereţan

Soarta a fost deosebit de dură, crudă şi nemiloasă cu Gicu de când se şti. A avut parte şi a fost nevoit să suporte  mai tot timpul  multiple şi mari necazuri, greutăţi şi nedreptăţi.  La 9 ani a rămas orfan de tată împreună cu ceilalţi trei fraţi ai lui mai mici, după ce autorităţile ne-au privat de unica noastră sursă de venit, prin deposedarea unei suprafeţe de pădure, ce o aveam pe raza satului Susenii Bârgăului. Mama rămasă văduvă la 33 ani cu patru copii, care de care mai pricăjiṭi și neajutoraṭi de crescut şi întreţinut, fără surse permanente de venit, cu casa gata, gata să se prăbușească la o adiere mai puternică de vânt  l-a tocmit slugă la un gospodar din sat. Simbria lui anuală consta de regulă  dintr-un gubuţ, o pereche de opincuţe, nişte obiele şi alte câteva mici lucruşoare, care de regulă se stricau înainte de vreme, aşa că la sfârşitul anului rămânea tot aşa  sărac cum era şi a fost din totdeauna. După câţiva ani a avut/am avut parte de o nouă şi năpraznică lovitură: a murit şi mama, iar toată greutatea a căzut pe umerii lui.

A fost nevoit ca la  vârsta de doar 12 ani să se angajeze la fabrica de cherestea din sat, unde a fost ajutat să-şi completeze studiile, să-şi finalizeze învăṭământul gimnazial, să urmeze Școala profesională de industrializarea lemnului de la Sighetu Marmaṭiei, iar apoi Școala de maiștri de la Curtea de Argeș, unde și-a impresionat de fiecare dată colegii și profesorii prin ambiṭie, seriozitate și mai ales prin calitatea lucrărilor și proiectelor prezentate.

Pregătirea profesională i-a permis să devină vreme de 43 de ani unul dintre angajaṭii de bază ai unităṭii.  În toată această perioadă a crescut cu dăruire şi devotament, a educat și ajutat să ajungă la casele nu numai pe  cei trei copii ai săi, dar şi pe frații lui, aşa că  nu cred că am  greșit dacă l-am  considerat frate+părinte la patrat. În demersul său, a fost susṭinut de devotata sa soṭie, Maria, care a achiesat încă din primele clipe la situaṭia și cutumele casei.

Mai mult,   în perioada 5 decembrie 1959 - 27 ianuarie 1961, când autorităţi nesăbuite ale statului român, Sfatul popular de la Prund  şi Comisariatul militar Bistriṭa, au decis ca Gicu să fie încorporat și obligat să-şi efectueze stagiul militar într-un detașament de muncă din cadrul Direcṭiei Generale a Serviciului Muncii la Combinatul Siderurgic de la Călan, (unde se muncea în regim de detenţie-n.n.), deși orice slujbaș din cele două instituţii știau/trebuiau să știe că în calitate de întreṭinător de familie al fraṭilor mai mici era scutit de efectuarea serviciului militar şi că nu-i pot lăsa fraţii  fără ocrotire deoarece prin actul lor ilegal atentează  la dreptul lor la viaţă şi sănătate, a decis să le vină în ajutor.

A devenit producătoare de covoare şi alte articole de artă populară, ce împodobesc şi astăzi multe case de pe Valea Bârgăului şi din alte zone ale judeţului, iar cu veniturile realizate a întreţinut casa.

Despărţirea de un om atât de minunat şi bun este cu atât mai dureroasă, mai grea, mai copleeşitoare cu cât are loc   în condiţii ce nu  ne permit măcar  să-i fim alături nici în aceste momente. Condoleanţe familiilor copiilor: Mariana şi Dănuţ Vlad, Geta şi Marin Borodi, Gelu şi Maria Sereţan, nepoţilor/nepoatelor: Vasile, ce activează în Jandarmeria Română, Mărioara, elevă în ultimul an de liceu, Daniela, farmacistă, fraţilor Nicolae şi Vasile, cumnatelor Livia şi Elena precum şi tuturor celor  apropiaţi.

Înmormântarea va avea loc miercuri, 25 martie 2020, la  Susenii Bârgăului în condiţiile impuse de starea de urgenţă. Dumnezeu să-l ierte şi odihnească în linişte şi pace.