Despre pârtia de schi, Aquapark. Poţi să îmbunătăţeşti sau să vii, să distrugi, să închizi!

Motto:
„Prin incăpătânare omul inteligent nu devine mai inteligent decât este, dar prostul devine cu sigurantă mai prost”.
(Lucian Blaga)

Pârtia de ski „Cocos” construită cu 7 milioane de euro, bani din imprumuturi bancare care a functionat de la inaugurare doar câteva zile pe an este cel mai mare esec al administratiei "Cretu". Si asta nu din cauza greselilor de proiectare cum crede fostul primar. Pârtia "Cocos" este o investitie păguboasă pentru că primarul Cretu s-a incăpătânat să construiască o partie de schi costisitoare inafara domeniului schiabil pe Dealul Cocosului, la altitudinea cea mai joasa din tara, de numai 600 m si in conditiile in care sub aspect climatic zona este total nepotrivita pentru domeniul schiabil din cauza temperaturii medii anuale relativ ridicate, care la Bistrita este de cca 8,3 grade Celsius. Toată lumea stie că zăpada se asterne in functie de altitudine, iar atunci când ninge in pasul Tihuta la 1200 m, la Prundul Bârgăului este lapovită, iar la Bistrita plouă. Incă de la data semnării contractului de executie a pârtiei Cocos, reprezentantul firmei Kranz Eurocenter a tinut să precizeze că: „nu va fi o partie de schi profesionala pentru că diferenta de altitudine nu permite asa ceva, este o partie de recreere pentru incepători”. El a mai adaugat ca nici izoterma zonei nu corespunde domeniului schiabil, precizand ca : „din punct de vedere al schiului, cel mai important parametru este temperatura, stiut fiind că zapadă artificială se produce undeva in jurul temperaturii de minus cinci grade”.
Ultima prostie a lui Cretu este demararea lucrărilor de construire a unui aqapark pentru pentru care nu exista finantare. Ar fi existat o posibilitate de finantare a investitiei respective cu fonduri guvernamentale, insa incompetentii nu au stiut sa profite de ea. In vara anului 2019, li s-a sugerat schimbarea denumirii proiectului ”Complexului de Agrement Acvatic Aquapark Bistrița” în ”Complex Sportiv Acvatic în Municipiul Bistrița”, pentru a se putea incadra la „Programul Bazine didactice de înot”, devenind astfel eligibil la finantare cu bani de la Compania Națională de Investiții (CNI), inafară de partea de agrement care include toboganele aquatice. Evident, incăpătânatul Cretu nu a vrut să schimbe proiectul si a solicitat in Consiliul Local inceperea lucrărilor la aquaparc prin alocarea a trei milioane lei din bugetul pe aceast an pentru o investiţie evaluată la peste 35 milioane lei. In ritmul acesta investitia poate să dureze 10-15 ani.
Pe de altă parte, parcurile acvative sunt de regulă investitii private, precum "PARADISUL ACVATIC BRASOV" al omului de afaceri Dumitru Ioan Puchianu sau "WATER PARK OTOPENI" al fratilor Robert si Ionut Negoită. Acest lucru era posibil si la Bistrita, dacă Parcul Acvatic ar fi fost gândit in Sărata sau Slătinita unde puteau fi valorificate si izvoarele sărate in scop balnear.
Numai că pe păsunea din Unirea, nici un investitor sănătos la cap nu-si cheltuie banii pe o afacere păguboasă.