IN MEMORIAM: Doctor Ioan Mureșan, un medic internist de excepție

Există o regină a specilităților medicale și fără îndoială aceasta este medicina internă. Ea te învață că medicul are nevoie mai întâi de știință apoi de artă și întotdeauna de judecată. Sau schimbat și se schimbă multe în medicină, concepții, clasificări, terapii, interpretări ș.a., dar există o față a profesiei care a rămas aceeași, luminoasă și dătătoare de viață. Este vorba de dialogul cu omul aflat în suferință, conversația caldă, dătătoare de încredere și încurajare, o observație completă, conștiincioasă în lumina cunoștințelor și a experienței, a observației făcute în familie, în câmpul muncii, în mediul înconjurător și nu în ultimul rând în societate. Așa l-am simțit eu pe medicul Ioan Mureșan, încă din anii ’80 ai secolului trecut, când l-am întâlnit pentru prima oară. Eu, tânăr extern la secția interne, iar domnia sa, medic primar, un titlul profesional rar pe vremea aceea, care se obținea greu, dar care îți dădea un statut aparte.

Încă din primele zile mi-a explicat că medicina nu se învață numai din cărți, ci prin observații permanente la patul bolnavului, iar diagnosticul este răsplata celui ce observă îndelung bolnavul și îi surpinde suferința în plină criză. Deprinsese de la maeștrii săi un mod meticulos de examinare a pacientului, fiind conștient de faptul că munca medicului nu o fac aparatele, nici tehnica, ci inima și sufletul lui bun față de cel suferind.

Ca ființă fizică, medicul Ioan Mureșan era un om cu înfățișare serioasă. Adus de spate, datorită unei suferințe cronice a coloanei vertebrale și o ușoară cută în mijlocul frunții, între sprâncene, îi dădeau un aspect sever, care însă contrasta cu vocea blândă dar bine calculată. Colaboratorii mai întâi și apoi lumea cealaltă, au descoperit în timp că sub masca de răceală și severitate, doctorul Ioan Mureșan ascundea un suflet care vibra cu duioșie la sentimentele cele mai înalte ca și cele mai delicate. Ani de zile a fost președintele Colegiului Medicilor din județul nostru, demonstrând tuturor că într-o lume de limbuți el știa să tacă și să asculte. Dând dovadă de un spirit metodic și meticulos, reușea să descifreze într-un final delicatele probleme ale lumii medicale. Vorbirea lui era demonstrație de matematician: argumente, documentări, concluzii. Rareori se încălzea, și atunci sentimentul lăuntric se trăda mai mult prin flacăra ce țâșnea din privire decât prin înălțarea sau întărirea tonului. Cinstea și simplitatea vieții lui private, capacitatea lui profesională, sinceritatea vorbirii, linia dreaptă și energică a atitudinilor pe care le lua și puterea de muncă l-au ajutat să se impună atât în lumea medicală cât și în comunitatea orașului.

Vestea îmbolnăvirii grave a medicului Ioan Mureșan a adus asupra celor care l-au cunoscut un freamăt de emoție. Moartea l-a îngenunchiat într-o vreme când se pregătea împreună cu maestrul Florin Piersic, colegul său de clasă de la Liceul de băieți din Cluj, să celebreze împlinirea frumoasei vârste de 85 de ani. În fața sicriului ce cuprinde rămășițele medicului Ioan Mureșan, ne plecăm genunchii și aducem adânc mișcați omagiu acelei lumi și acelor idei care i-au însuflețit viața,  patria română și cariera medicală.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!