„S-a ivit pe culme Toamna” …

   Fiecare anotimp al anului are caracteristicile lui care se observă în temperatura aerului, în starea vegetației, în modul de viață al animalelor, în activitatea și preocupările oamenilor, în starea de spirit al acestora, etc.

   Dintre toate anotimpurile, parcă toamna aduce cele mai mari schimbări, datorită scăderii temperaturii aerului, a existenței unor zile numeroase cu ceață și cu ploi, a unor lucrări agricole specifice cum ar fi recoltatul porumbului, aratul și semănatul cerealelor păioase, a culesului merelor și strugurilor, a punerii la adăpost a legumelor, a „tăcerii păsărilor” datorită plecării unor specii spre ținuturile mai calde, a unei spaime despre ce o să urmeze a unor specii, spaimă manifestată prin tăcere. Foarte vizibilă și impresionantă în același timp, este schimbarea culorii frunzelor arborilor, apoi căderea lor după câteva zile cu temperaturi negative și formarea unui covor multicolor unic în felul lui. Parcă în fața acestei situații, simți cum „arbori-n genunchi plângeau” cu lacrimi de frunze, rugându-se de toamnă să le lase verzi, rugă rămasă însă fără efect, deoarece natura are legile ei care se respectă cu strictețe. Dovadă că, după ce   …   „A trecut întâi o boare / Pe deasupra viilor / Și-a luat de prin ponoare / Puful păpădiilor ”, schimbările vor fi din ce în ce mai multe și mai rapide.

   Iar toamna, asemenea unei respectabile Doamne, purtând o trenă lungă „Pleacă mai departe / Pustiind cărările / Cu alai de frunze moarte / Să colinde zările”.   …

   Și starea oamenilor este cuprinsă parcă de o nostalgie, mai ales a celor care au trecut prin multe „toamne” și își pun întrebarea prin câte o să mai treacă în viața asta pământească, deoarece   …   pe lumea cealaltă   …