Un înger printre preoţi. Părintele Iconom Stavrofor, Simion Rad, slujitor lui Dumnezeu şi credincioşilor din Pinticul Tecii şi Sigmir

L-am cunoscut în 1 septembrie 1970 în gară în Sărăţel. Aşteptam să vină trenul care ne ducea la Cluj, la examenul de admitere în Seminarul Teologic Ortodox. Printre călătorii ce aşteptau pe peron, tata a remarcat un tânăr despre care mi-a spus că dumnealui crede că merge şi el la examen la Cluj. L-am întrebat pe tata, după ce am intrat în vorbă cu acel tânăr blond şi frumos, cu un zâmbet îngeresc ce nu l-a părăsit toată viaţa:

- De unde ţi-ai dat seama, Tucule, că merge la teologie? 

Mi-a răspuns:

- Nu vezi că băiatul ăsta „calcă a popă”!

Deşi examenul a fost dificil, cu 16 candidaţi pe un loc, am reuşit amândoi şi, împreună cu noi (Simion Rad, din Archiud şi eu, din Domneşti) şi alţi trei copii de câte 15 ani, cunoscuţi creştinilor bistriţeni: protopopul Alexandru Vidican, din Căianu Mic, părintele Grigore Conea, din Mireş, ctitorul bisericii Sfânta Ana de la Big şi proaspătul pensionar, părintele Ioan Irimieş din Feleac, preot o viaţă în Lechinţa.

O amintire uluitoare a momentului imediat următor reuşitei noastre, a fost „agapa” la întoarcerea acasă prin gara din Cluj. Tata a cumpărat nişte salam-parizer feliat şi două chifle, iar noi, ca nişte copii cuminţi, ne-am aşezat pe treptele de la intrare în gară şi, fără vreo sfială sau jenă juvenilă faţă de mulţimea trecătorilor, ne-am ospătat regeşte. După ce am devenit „domnişori de Cluj”, de fiecare dată când treceam pe acolo, Simi Rad îmi arăta poznaşa locaţie şi pe mine mă apuca râsul, iar cei ce ne însoţeau cereau explicaţii, până ce au reuşit să afle.

Simi Rad învăţa bine. Era mai în vârstă decât mine cu trei ani şi era cu mult mai matur. Zece ani am fost colegi şi buni prieteni toţi cinci. Cinci ani la Seminarul din Cluj, nouă luni în armată, la Şcoala de Ofiţeri în Rezervă TR din Dej şi patru ani la Facultatea de Teologie din Sibiu. Puţinii bani pe care îi primeam prin mandat poştal îi aveam împreună. Îi gestiona Mitică Gliga, din Nimigea şi el coleg cu noi, preot în Suceava. Dacă despre părintele Simion Rad se poate spune că este un „înger între preoţi”, despre Mitică suntem siliţi să spunem că este „un preot printre îngeri”, el trecând la cel veşnice prea devreme, după umila noastră judecată.

Pe părintele Simion Rad nu l-a întrecut nimeni în modestie, fiind regretat de toţi credincioşii pe care i-a avut în păstorie, cei din Pintic şi acum îl păstrează ca pe o icoană vie a slujirii modeste, elevate, blânde şi jertfelnice.

Şi protoiereul Lechinţei, Ioan Irimieş, şi părintele Simion Rad din Sigmir s-au pensionat „la cerere”, după o viaţă încununată de realizări remarcabile. 

Le dorim mulţi ani de slujire preoţească şi de acum înainte.