Umor și ... adevăr

   Conceptele de umor și adevăr își găsesc adesea găzduire în „epigrame”, unde ele capătă o formă scurtă și mult concentrată.

   Un mare epigramist clujean, Eugen Albu, trecut recent la cele veșnice, și-a scris, înainte de  „marea trecere” un epitaf foarte sugestiv   ...   „Am fost în viață mort de beat, / Adesea mort după vreo fată, / Chiar mort de dor, fiind plecat, / Dar ca acuma,   ...   niciodată !”. Trecând „din lumea cu dor” unde nu i-a scăpat nimic din ce era aici,, a trecut, parcă prea repede, în lumea fără dor”, unde poate face același lucru.

   Alături de alți confrați, ne descrețește în continuare frunțile, prin epigramele sale, toți uimindu-ne prin   ...   „cuvinte potrivite”.

   Câteva exemple   ...

1. Epigrama, evident,/ Fină și inteligentă,  Poate fi medicament,/ Dar cu acțiune lentă.
2. Din zi în zi mai greu trăim, / Că-i tot mai multă sărăcie,/ Dar și mai greu o să ne fie / În caz că încă nu murim.
3. Cum toate sunt cu susu-n jos / În țară-s lupte nemiloase, / Cei tari se luptă pentru os / Cei slabi se luptă pentru oase.
4. Când este vorba de prostie, / Afirm, oricâți dușmani îmi fac, / Că este-o gravă maladie,/ Dar ce-i mai grav – nu are leac!
5. De când mănânc doar coji de pâine, / Am sentimetul că sunt câine / Și consultat de-un psihiatru, / S-a și mirat ce bine latru!.
6. Mă doare fiecare os / Și umblu-ngrozitor de greu, / Da-i mulțumesc lui Dumnezeu/ Că am bastonul sănătos.
7. Cei ce-au ajuns la vârsta-a treia / Nu sunt bătrânii propriu-ziși / Bătrâni nu sunt decât aceia/ Ce-au renunțat la orice vis!
8. Am admirat și-admir femeia, / Mă fascinează-un bust frumos, / Pretențios, la vârsta-a treia/ Nu pot să mă cobor mai jos!
9. Cresc flori de soc pe-a vieții vale / Când drumețind, mai zăbovești / Prin dulcele ținuturi ale / Anatomiei femeiești.
10. Mă dojenește cu temei / Ca o cunoscătoare   ...   / Nu te uita după femei,/ Că toate-s   ...   trecătoare!
11. Sub cerul plin de curcubeie / O altă dragoste nu am / Și tu ești singura femeie/ Din viața mea   ...   spunea Adam!
12. O spun lucid, iau martori zeii , / Că frumusețea-i iad șadea, / E primul dar făcut femeii/ Și primul care i se ia!
13. Pe românca sa, vecină, / O priveșe cu dispreț / C-are Bude în grădină / Iară Pesta în   ...    coteț!.
14. Într-o formă consacrată, / Gura-i cameră cu cheie / Și-i o șansă nesperată/ De-i închisă la femeie!
15. Ginerele, între dame (Una soață, alta soacră ), Amândouă-s niște poame  ,/ Una dulce, alta acră.
16. Chiar popa s-a scandalizat / Că au venit c-un mire beat, / Dar socrul mic, jură pe cruce / Că treaz nu l-au putut aduce.
17. Spune pe-un ton delicat, / Lui, ca să-i închidă „trompa” / Că în lume, ce-i păcat / Tre- să știe numai popa!
18. Știm că unele femei / Îl fac adesea, cu temei   ...   / Dar am aflat că și primarul / Ar vrea să facă   ...   trotuarul!.
19.    Inspirat când a creat, / Meșterul, „Masa Tăcerii”, / Nici o piatră n-a luat / De la Peștera Muierii.
20. Chiar și în natură, toate / Sunt în rău modoficate / De te miri și te cutremuri/ Că și vremea-i după vermuri.
21. Pe vremea când aveam hormoni / Și mintea, sigur, mai îngustă, / Mă mai țineam de câte-o fustă,/ Acum mă țin de   ...   pantaloni.
22. O recunosc, c-așa e etic, / Iubita mea, și-mi pare rău, / Că nu mai sunt de nasul tău / De când l-ai operat estetic.
23. I-am adus soțului meu / Pungă plină și-mbâcsită, / I-am adus mure, mereu / Și un pui de negru-n burtă.
24. Mai sper și-acuma că Puterea / Va face-ncetul cu încetul / Să curgă laptele și mierea  ...   Dar ce mă fac   ...   cu diabetul?.
25. Nu sunt macabru și nici cinic / D-ai mult mai bine ca să mori / De râs, de-un milion de ori, / Decât să mori odată clinic!