NADIA URIAN LINUL: Dady

Dady și-a zis și așa i-a rămas numele. Poate ar fi vrut să-i se spună Daniel, dar cu toții aleg prima variantă. E un nume potrivit cu chipul și privirea lui. Cel mai cuminte, cel mai isteț, cel mai ascultător și cel mai năstrușnic. Și cel mai isteț, întotdeauna. La nici trei ani, vorbește ca la cinci. Îl cauți între ceilalți căci îi auzi vocea și nu poți crede că ghemotocul de copil rostește atâtea cuvinte corect, fluent și se exprimă în fraze atât de lungi. 

-A mai frecventat cumva grădinița, undeva? întreabă doamna educatoare.
-Nu, doar cum ne ocupăm noi de el și... frățiorul lui.
De aceea, a fost preferatul educatoarelor, încă din prima zi de grădiniță. Se plictisise acasă și cerea singur să meargă ,, la glădi’’, să-și facă și el temele, ca și ,,frățiolul’’ său, din clasa întâi.
-A-vi-on! AVION!
Spune și tu! Desparte în silabe, uite așa! Și Dady repeta, fără greșeală.
-Uite, Dady, aceasta este o ...
-Floare!
- Bravoooo! Corect! O să primești un emoticon fericit! Bravo! Și tati îi lipea pe mânuță un chip fericit.
Cam așa discutau cei doi la masă, când își pregăteau temele. Când se plictiseau, se așezau în fața televizorului și începeau să danseze, imitându-i perfect pe cei de pe ecran.
-Când au exersat atât de mult? Execută corect! De când dansează așa de bine? Același pas spre stânga, aceleași mișcări deodată, ritm, pricepere. Și înțelegere între ei. 
Cu mâna petrecută pe după gâtul lui Vitoi, urmăreau împreuna filmul de pe tabletă, minute în șir. Iar dacă Dady primea ceva bun, nu uita să spună:
-Lui Vitoi nu-i dai? E flățiolul meu.
Și toate decurgeau bine până când Dady se supără pentru o jucărie, sau pentru o minge, sau pentru un echipament de sport. Mai ales pentru echipament:
-Eu îl vreau pe cel cu  Manchester! E al meu!
Se îmbrăca cu costumul sportiv de când sosea de la grădi. Îl îmbrăcă peste pantaloni și bluză și nu conta mărimea ci culoarea. Știa toate echipele și steagurile țărilor pe care le reprezentau. ,,Toate’’ însemnau zeci, de aceea l-au și înregistrat video, să-l păstreze ca amintire.
Acesta era Dady și probabil, de aceea îi plăcea să stea totdeauna în fruntea mesei, să fie ascultat și imitat de toți colegii din grupă și nu voia decât să fie lăsat să spună răspunsul el, primul. 
În scurt timp, ,,la glădi’’ a învățat multe lucruri bune. Abia aștepta să meargă acolo, să îl îmbrățișeze Miss, așa cum îi spunea educatoarei. Și nu numai. A mai învățat să țipe, căci așa făcea colegul lui de bancă, să ia jucăriile colegului, că așa făcea Sandu.
-Ce-i asta, Dady? Dacă mai mai superi, nu o să te mai iau de la grădi. Te las să dormi acolo.
-Nu-i nimic, tati, vine bunu după mine!
-Cine vine? Bunu? De unde ai scos povestea asta?
-Păi, bunu a zis că mă iubește și eu sunt copilul lui bunu. Mă duse bunu la el. Cu bunu vleau să dolm.
Da, bunu și Nana l-ar duce, în fiecare zi, căci îl iubesc mult. Îl mângâie pe căpuc și încercă să traducă cuvintele pe care Dady le rostește cu s căci nu poate zice ș.
-Dady, trebuie să fii cuminte! Se poate, așa ceva? Uite, Victor, frățiorul tău este tare cuminte. Uite, a vrut să meargă la cursurile de înot și tati i-a dat voie.
-Da, bunu, m-a întrebat Paul dacă m-am înscris la înot și i-am zis că da. Dacă ,,m-am descris’’ de la fotbal...
-Cum ,,te-ai descris’’, Victor?
-Adică, nu m- am mai înscris. Nu așa se spune? 
-Nuuuu! Adică ai renunțat, așa se spune.
-Dady, promiți să fii cuminte?
-Plomit, bunu!
Toate au fost bunicele până în ziua când doamna educatoare nu l-a pus să răspundă doar pe el, așa cum cerea Dady! Era mereu cu mâna sus  și nu lăsa pe nici un coleg din grupă să-i ia locul. Memora totul cu precizia ceasului, de aceea îl și remarcai repede.
-Dady dragă, nu pot să te pun să răspunzi numai tu! Uite, se supără colegii tăi! Înțelegi?
Atunci Dady  se răsucește, supărat, cu brațele încrucișate:
-Lasă-mă! Lasă-mă !
Educatoarea s-a supărat pe el. Tati s-a supărat, s-a mai supărat și mami, și buni și ...toți.
Și-a cerut scuze a doua zi și s-a îndreptat. A încercat:
-Ai fost cuminte, puiule? întreabă bunu.
-Am fost un pic. Un pic... Nu m-am mai ulcat pe scaun în pisoare...
-Bravooo, puiule! Am o surpriză pentru tine! Ce zici?
Cu ,,un pic mai cuminte’’, a mers treaba până la o zi. 
Victor, frățiorul lui s-a jucat și el cu colegii care se ,,tăvăleau’’ pe jos, prin clasă, în pauză. Tocmai când a intrat doamna învățătoare pe ușă, el era cam pe dedesubtul grămezii. Doamna învățătoare s-a cam supărat, i-a certat și drept răsplată, pe fiecare l-a trimis acasă cu câte un emoticon... nefericit. Un altfel de chip decât cele pe care le primise până atunci.
Toate criticile părinților au prins bietului Victor. S-a jucat și el, cu ceilalți. O dată, o singură dată! Au înțeles-o și pe doamna învățătoare care nu voia accidente în pauză. Doar pe Dady nu l-au înțeles, pe moment. Iată despre ce este vorba:
Pe covorașul din fața ușii de la intrare, stând în genunchi, Dady a ales toți papucii lui și ai lui Victor . Cu un burete, a început să-i curețe, așa cum l-a văzut pe tati. Cânta și povestea așa, ca pentru el:
-Dacă bunu a zis că eu sunt cel mai cuminte, uite, eu culăț papucii, ță vină Mosu. Asa a zis tati, că vine la noapte. Si la mine, si la Vitoi.
Când termină treaba, îi aranjează perechi-perechi, se întoarce înspre masa unde Victor își scria liniștit temele și începe a zice:
-Mă, Vitoi, mă! Se poate asa țeva? De ce te zoci tu cu copiii plin clasă? Si ai plimit emoticon. Spune-mi!? Cum ai putut să faci asa ceva?
Mă mil de tine! Din partea ta, nu m-am asteptat! Să mă faci de rusine... nu m-am asteptat!
Dacă făceam eu... as fi înțeles, că eu...că eu...!
-Spune, Dady, te ascult! zice tati.
Și bunu, și mami erau de față. Au înlemnit, ascultându-l pe Dady cum îi făcea critică frățiorului său.
Abia își țineau râsul și făceau eforturi să nu izbucnească. 
-Vleau să fiu mândlu de tine, Vitoi, ai înțeles? Ca si azi- când ai plimit foalte bine la scoală.
-Ce-ai spus, măi Dady? întreabă tata. Ia, să văd, ce ai făcut! Bravoooo! Ai pregătit toți papucii. Cred că pot să fiu mândru de tine! Și eu, și mami, și bunu, și Nana! 
De amândoi!  La noapte îl așteptăm pe Moșu să aducă daruri pentru copiii cuminți.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5