Mari profesori și istorici: Dumitru Almaș (1908 – 1995), Didi Rosenzweig

   Deși a trecut peste o jumătate de veac, de când, din punct de vedere fizic, m-am despărțit de acești doi mari profesori și istorici, și după ce timpul a șters datorită fenomenului uirării, multe amănunte, acum, când am pătruns bine în „vârsta amintirilor”, mai păstrez încă în memorie chipul lor, uneori parcă îi văd intrând în sala de curs, bine dispuși, dornici să ne poarte prin expunerile lor în diferite perioade istorice, să ne descrie personaje, să ne faciliteze descifrarea „tainelor istoriei”.

   Aveam atunci un mare avantaj deoarece amândoi profesorii aveau cursuri tipărite și disponibile, contra sumei de 10 lei, așa că nu era nevoie să-ți scrii conștiincios expunerile, îi puteai asculta și doar uneori să-ți notezi câte ceva. Am cumpărat atunci unele din cărțile scrise de ei și apărute la diferite edituri, străduindu-mă să obțin pe ele autografe, dovadă fiind autograful dat de Dumitru Almaș pe cartea despre „Decebal” iar de la Didi Rosenzweig pe cartea „Baricadele Parisului”” (atașez fotocopii). 

   Dumitru Almaș a publicat ulterior „Povestiri istorice” (4 volume), de care m-am folosit mult în activitatea la clasă, apoi trilogia „Frații Buzești” în care a îmbinat armonios istoria cu literatura, iar Didi Rosenzweig o lucrare monumentală despre Napoleon Bonaparte, cu prilejul bicentenarului nașterii sale. Păcat că profesorul Didi Rosenzweig a plecat în Israel și nu a mai profesat, am aflat că acolo lucra într-o fabrică pe un electrocar.

   Fie ca amintirea acestor mari profesori și istorici să rămână în memoria celor care i-au cunoscut, iar „învățămintele lor” să dăinuie și, dacă se poate, să sporească.