Pământul-bibliotecă

Dacă vă e dor de mistere, de peisaje mirifice, de sertare cu poze îngălbenite, de secrete și suspans excelent condus, atunci nu ezitați să savurați cartea Inelul cu smarald, Ed. Limes, 2023. Autoarea? Olivia Mândruțiu-Rusu, membră a Uniunii Scriitorilor, cu vreo opt cărți publicate. Romanul de față împletește oniricul și fantasticul c u diverse simboluri, fără a sacrifica fluida curgere narativă.
Totul începe cu o ieșire din banal spre o altă lume, astfel încât se conturează un MULTIVERS solid, credibil. Scriitoarea nu face rabat de la ritmul tenebros, adăugând personaje și situații, sporind misterul exact în clipa când o lumină se profilează în labirintul epic. Ines sosește la casa unchiului decedat (Michel), care devine un important personaj-absent, în jurul căruia gravitează o lume dornică de a decela adevăruri. Michel, pasionat de arheologie, a pus bazele unui șantier de lucrări arheologice (condus mai apoi de Jean). Proiectul e legat de istoria Catarilor, arși pe rug de oamenii Papei. Bătrâna Marta e conștientă că Ines a venit acolo să- și împlinească destinul. Săpături, subterane, universuri paralele, hipnoze necesare pentru alunecări în viețile anterioare, amprente energetice, poze, foldere – nimic nu lipsește din acest roman absolut surprinzător. La un moment dat, am realizat deodată ideea de duble săpături: săpături arheologice concrete, coroborate cu săpăturile în sens figurat în trecutul personajelor. Descoperirea jurnalului lui Michel în biblioteca acestuia colorează palierul epic – destăinuiri, impresii, desene, întâmplări de pe șantierul arheologic etc. Un lucru e cert: „când îți intră în sânge, arheologia devine o boală”. La un moment dat, Michel notase în jurnal: „am recitit Faust...și eu sunt aproape de drama savantului care și-a vândut sufletul diavolului pentru a obține o nouă tinerețe”. Readucerea inelului și triumful iubirii fac parte din arsenalul unei cărți care duce totul spre lumină (nu acesta e scopul suprem al oricăror săpături?). Ce zicea Jane Eyre, personajul creat de Charlotte Brontἒ? Că „este inutil să spui că ființele omenești ar trebui să se mulțumească doar cu liniște...ele au nevoie de acțiune și dacă nu o pot găsi, o creează”. Da, avem nevoie de J.R.R.Tolkien, de Arthur Conan Doyle etc. Știa bine acest fapt Olivia Mândruțiu când a conceput romanul. Și ce documentație! Plus vocabular tehnic, specific, fraze clare, dialoguri naturale, neliniștitoare. Decriptările apar , totul se leagă, cercurile concentrice funcționează, enigmele se dezleagă... O frază-cheie mi se pare aceea care compară pământul cu o bibliotecă: „pământul și ceea ce se află sub el pot spune uneori mai mult decât toate bibliotecile lumii”. Orice arheolog ar trebui să-și noteze ideea în palmă. Bineînțeles, cu cartea Oliviei în mâna dreaptă.