Cu cine ați votat, doamna învățătoare?

Luni dimineața. Pâlcuri, pâlcuri, copiii ajung la poarta școlii. Parcă nu e atâta înghesuială și gălăgie, pe nicăieri: nici la cooperativă, nici în parcarea din fața școlii, nici pe uliță. Se știe, mulți elevi vin la școală aduși de părinți, dimineața. Vin de pe ulițele îndepărtate sau din capătul satului. Vin cu mașina…

În dimineața aceasta, puțini. Daaa, ușor de explicat: s-au numărat voturile la secția de votare și mulți săteni, părinți de copii  au stat ,, în centru’’, așteptând rezultatul final. Da, așa se explică.

Dar, cursurile trebuie să înceapă oricum, la ora opt. Nu, doamna  învățătoare a lor nu a fost în comisie, așa a zis mama lui Toma, de dimineță. Auzi, COMISIE! Ce cuvânt! O să-l țină minte.

-Doamnaaa, doamnaa, doamnaaa! strigă Anuța, din capătul coridorului, plângând. Printre sughițuri, doamna înțelege că Valer a închis-o în sala de clasă, pe dinafară, cu cheia.

-Cum, cum te-a închis în clasă? Nu înțeleg!

-Păi, nu în clasa noastră, în cealaltă, acolo unde a fost…,,COMISIA’’-adaugă Toma, mândru că și-a amintit cuvântul.

-Tot nu înteleg! zice învățătoarea.

-Păi, doamna, am intrat să văd și eu cum e ,, la vot’’. Așa zice tata.

-Aaa, sala ai vrut s-o vezi. Și?

-Și Valer m-a întrebat, cu cine am votat. Eu i- am zis cu cine a votat și tata. El mi-o răspuns că nu cu acela și de ciudă, m-a închis în clasă, pe dinafară, cu cheia. Cheia din ușă… Și băncile,  pe coridor…Numai la noi în clasă sunt la locul lor.

Anuța încă își șterge lacrimile, cu palma.

-Păi, tu, Anuța, tu n-ai știut că votul fiecăruia este un lucru sectret? De ce trebuia să-i spui tu, lui Valer, cu cine a votat tatăl tău? Nu voi votați, asta știi. Încă sunteți mici. Chiar dacă știai, nu trebuia să divulgi secretul, înțelegi?

-Doamnaaa, ne spuneți, cu cine ați votat? întreabă Mitică, curios. Cu care primar țineți? Ca tata?

-Auzi, Mitică, nu am auzit salutul tău! În primul rând…

-Sărut mâna, doamna învățătoare!

-Cam așa! Acum îți răspund și ție, să nu uiți: votul fiecăruia este alegerea fiecăruia și nu se spune! Ați înțeles? Fiecare are dreptul să aleagă, cum dorește. Asta se cheamă DEMOCRAȚIE!

-Alt cuvânt:,,DEMOCRAȚIE’’, se gândește TOMA.

-Da, doamnă, dacă e democrație, de ce s-au bătut cu bolovani, la bar, ieri? O zis că nu o votat unceșu Vasile cu cine trebe și ,,s-o bombardat’’ cu bolovani. Bine că nu și-o spart capu’. Mai, mai, să vină cu drujba, doamnaaa…să se taie, că erau beți…Așa ne-o povestit tata.

-Încercăm să vorbim corect, da? ,,Au zis”, nu ,,o zis’’! Bine, Ileana?

-Daaa… și pe Pavăl l-o prins în grajd, la animale și l-o bătut, cu coada de la furcă…N-o votat cu cine i-o spus vecinu’ lui!

-Păi, da, adaugă Ștefan, i-o zis vecinu, că voteză cu cine îl duce la doftor pe bunu, în fiecare săptămână. Are obligații…

-Auzi, obligații! zice Matroana. Păi, ce obligații să aibă? I-o dat bani împrumut, ca la lelea Savetă? O pus-o să-i aducă înapoi:

-,,Auzi, jos comoniștii!’’, așa o zis! zice Ancuța. Eu nu știu, doamnă, ce înseamnă asta. O pus-o să-i aducă banii luați împrumut și n-o mai lăsat-o la fântână, să care apă cu găleata. Ce-s aceia ,,comoniști’’,doamnă? Ceva rău?

-Da, rău... răi o fost aceia care i-o luat scara când s-o suit pe stâlp unceșu, să rupă afișu’. N-o mai putut coborî, doamnaaaa, zice Sandu.

Doamna nu mai putea să le răspundă, nici să-i corecteze. Nu-i venea să creadă, ce aude, din gura copiilor.

-Da, tata o zis că trebe să ajungă cu sacu’ la moară și nu-i macină badea Emil, că are și el fecior care vrea să ajungă consilier. Dacă nu-l votează... Consilier, doamnaaa...adaugă Mitruț.

-Bine, măi copii, acum să încheiem discuția și să intrăm în sala de clasă. Aici, pe coridor, printre banci, v-ati gândit voi să discutăm? Ia, poftiți în clasă!

Copiii intră în sală, se așaza în băncuțe și așteaptă.

Doamna intră, ei se ridică în picioare și saluta.

-Bună ziua,copii! Vreau să vă întreb eu acum, dacă știti voi ce înseamnă să votezi? Adică, pe bune. Cum fac părinții vostri, când vin la vot. Poate ați văzut și la televizor...

-Eu am văzut în sală niște locuri cu perdeluțe, doamna!

-Acelea sunt cabinele de vot. Până acolo mai sunt niște pași de urmat, dar tare aș vrea să mergem cu toții în această sală, acum e goală, trebuie doar să se demonteze cabinele și să se ducă cutiile acelea mari numite urne. Acolo au fost puse buletinele de vot. Ce ziceți, vreți să jucăm azi un rol, fiecare? Fie să fiți membru în comisia de vot, fie simplu votant. Eu o să vă explic fiecare pas.

-Yesssss, doamnaaa, yessss! Vrem! Ce tareee!

-Dar, nu ne ceartă nimeni, dacă intrăm acolo? întreabă Alin.

-Păi, deja s-au dat rezultatele și nu stricăm nimic înăuntru. Decât facem un exercițiu de vot, pentru atunci când veți fi mari. Atât!

Și asta, pentru că nu au apucat a goli sala, precum a fost înainte.

În liniște, plecăm spre sală!

Doamna învățătoare îi urmărește cu atenție. Chiar au emotii. Emoții frumoase. Copiii erau atenți la explicații, la expresii și cuvinte noi, la fiecare gest al doamnei învățătoare.

-Copii, presupunem că această bucată de hârtie este buletinul de vot. După ce trecem pe la  masa din față și dăm buletinul (presupunem doar), semnăm și primim ștampila....(doamna se preface ca le ia din mâna membrilor comisiei), le citim, le analizăm, ca sunt mai multe, le ștampilăm, le îndoim, uite așa și le vârâm în urne.

Tu, Anuța, Valer, Mircea, Vasile și tu, și tu...intrați după masă! Acum, Alin, intră în urnă și votează! Da?

Alin iese de după perdea, atât de emoționat, ca și cum ar vota de-a binelea.

- Am votat și eu, ca tata!

Cu atenție, ca un om mare, citește etichetele nedezlipite de pe cutiile mari, alege și vâră hârtiile înăuntru.

-Taci, mă, nu spune, că iar vă bateți cu George, în pauză! Și îți ia și mingea...E secretul tău, Alin.

După el, fiecare copil a intrat pe rând, la vot. În cea mai mare liniște, tremurând de-a binelea, de bucuria trăirilor.

Atâtea luminițe le străluceau, în priviri!

Doamna învățătoare îl urmărea, pe fiecare. Nu avea cum să înțeleagă, ce se ascunde în spatele emoției lor. Ce discuții, ce motivații, ce influențe.

De după cortină iese Anton, scund și rotofei, vesel și neastâmpărat.

De cum ajunge la ușă, începe a striga, cât îl ținea gura, uitând că doamna îl aude:

-Mă, eu am votat, da’ , doamna tot nu ne-o spus cu cine ține. Cu care partid. Să-i spun lu’ tata!

Doamna se preface că nu aude, se întoarce și zâmbește,  nu cu emoție ci cu împăcare.

-Gata, copii, poftiți în pauză!