Atelierele critice, dedicate lui Cioran

În cadrul manifestărilor dedicate lui Emil Cioran la împlinirea a 100 de ani de la naştere, Biblioteca Judeţeană a derulat la Galeria “Arcade 24”, evenimentul “Nu există adevăruri, ci numai adevăruri vii, fructe ale neliniştii noastre”, în cadrul celei de-a patra întâlniri a “Atelierelor critice”. Andreea Gal, poetă şi profesor a prezentat eseul ”Emil Cioran-măştile negaţiei”, iar directorul instituţiei, criticul Mircea Oliv, a vorbit despre ”Infernul păcii”.

Emil Cioran s-a născut la Răşinari, lângă Sibiu, în 1911. De aici se va muta cu familia la Sibiu (locuind pe actuala stradă a Tribunei), tatăl său fiind numit consilier al Mitropoliei Ardealului. Bunicul său de mamă fusese înobilat de către împăratul austro – ungar. Şcoala o face întâi la Sibiu, la Colegiul Gh. Lazăr. De aici va pleca la Bucureşti şi la Berlin, pentru a îşi definitiva studiile universitare. Aici studiază filosofia. Reîntors în ţară predă filosofie la Braşov, dar pleacă la Paris în 1937, primind o bursă a Institutului Francez din Bucureşti. Datorită acestei burse se va stabili la Paris şi odată cu venirea comuniştilor la putere în România, va renunţa definitiv la a se întoarce în România. Va trăi la Paris, intrând în mediul diasporei intelectuale româneşti, alături de Mircea Eliade sau Paul Celan, dar se aproprie şi de intelectualitatea parisiană, mai ales cea alogenă, întreţinând o lungă prietenie cu Samuel Beckett. Debutul îl are în 1934 cu lucrarea „Pe culmile disperării”. Primeşte premiul Tinerilor Scriitori Români. În următorii ani publică alte trei lucrări. În 1945, aflat la Paris deja, publică ultima sa carte în limba română, „Îndreptar pătimaş”. Deja în 1949 publică prima sa lucrare în limba franceză („Tratat de descompunere”). În 1960 publică „Istorie şi utopie” iar în 1969 „Demiurgul cel rău”. Publică în această perioadă o serie de alte lucrări. În 1990 va realiza o serie de interviuri cu Gabriel Liiceanu. A primit mai multe premii pentru lucrările sale (primul premiu fiind premiul Rivarol pentru „Tratat de descompunere”) dar el va refuza pe toate, până la sfârşitul vieţii sale. Timp de treizeci de ani a trăit alături de Simone Boue, dar nu se va căsători cu aceasta niciodată. Moare la Paris în 1995.