Schengenul pare să genereze o nouă schismă (VI)

În câteva numere precedente ale ziarului „Răsunetul” am încercat să pun în dezbatere şi în atenţia dumneavoastră, stimaţi cititori, un subiect care ne priveşte esenţial pe noi, pe români.

Aderarea la spaţiul Schengen.

Unii dintre noi zic că, nu-i nimic dacă nu ne primesc, dar realitatea, dacă înţelegem ce-i această nucă numită Schengen, are o altă consistenţă.

Accederea înseamnă liberă circulaţie în ţările europene, drepturi la încadrarea în muncă şi alte câteva facilităţi ce trebuie să răsplătească pe toţi cetăţenii liberi şi uniţi într-o UNITATE.

Brusc, din motive mai mult politice decât obiective, am devenit şi noi, dar şi Bulgaria, o posibilă ameninţare la securitatea europeană dacă intrăm în Schengen, afirmaţie care este mai mult decât jignitoare pentru o ţară suverană şi independentă, mai ales atâta timp cât acea ţară nu şi-a neglijat niciodată fruntariile.

Nu revin la „atletul creştinătăţii” care a fost Ştefan cel Mare, nici nu fac referiri la cultura românească şi nici la pionierii aviaţiei sau al alte personalităţi româneşti, dar azi, chiar succint, voi încerca să le readuc în minte exegeţilor francezi o frântură din istoria comună şi apoi mă voi gândi la adevărul conform căruia, prietenul te… „ajută” cel mai consistent.

Nu ştiu şi nici nu interesează neapărat cât de creştini sunt actualii conducători ai Franţei dar, îmi permit, cu modestie, să le sugerez câteva sfaturi atunci când vorbesc, cum vorbesc, despre relaţiile cu românii.

De la început le-aş sugera să facă un scurt pelerinaj la mănăstirea Sfântului Victor din Marsilia.

Acolo se pot închina şi-şi pot spune câteva rugăciuni de iertare, indiferent de ce religie aparţin, pentru că acolo sunt sfintele moaşte ale celui care a fost Sfântul Ioan Casian, originar din Dobrogea. Se pot ruga pentru lumina minţii. Poate. Se pot ruga şi pentru minte sănătoasă, pentru gând bun, pentru…

Sfântul Casian a fost ucenicul Sfântului Ioan Gură de Aur şi, împreună cu Sfântul Gherman, consătean din Casimcea, jud. Tulcea, au fost trăitori în Pustia Egiptului, apoi la Bethleem, la Constantinopol ori Roma, pentru ca în Franţa să pună temelie cinului monahal, iar la rugămintea Sfântului Castor, episcop de Apt, el a întocmit lucrarea sa „Instituţii cenobitice” (rânduieli pentru viaţa în comun) pentru mănăstirile pe care le întemeiase în Provenţa, lucrare în care prezintă reguli pentru viaţa de obşte.

Sugerez, politicienilor francezi, dar şi români, să se aplece asupra acestor cărţi ori a cărţii „Convorbirea”, cu care Sfântul Casian a înzestrat Biserica pentru că tot o viaţă „de obşte” ar trebui să guverneze şi UE, mai ales că peste tot, de la vlădică la opincă, regulile ar trebui respectate pentru că până la urmă, dacă este lege, nimic nu este mai presus de lege.

În aceste condiţii trebuie să vedem cam în ce context sau cu ce argumente un ministru francez, care nu este, totuşi, mai european decât noi, să susţină că securitatea europeană (sic) este pusă în pericol dacă România şi Bulgaria aderă la Spaţiul Schengen.

Politicienii noştri pot fi acuzaţi de năzbâtii şi de scurtcircuite în modul de abordare a marilor probleme europene, dar mă îndoiesc că ai noştri sunt doar draci, iar ceilalţi sunt toţi îngeri.

Poate ceva ecumenism nu le-ar strica şi politicienilor europeni ce înţeleg, se pare, greu solidaritatea şi chiar unitatea , ori ceva rugăciuni la Sf. Casian pentru exorcizare.

Adrian L. Mănarcă