Dialog în vreme de sărbători

M-am dus la Moş Crăciun.

„Moşule, cum e cu urarea asta: Vă doresc un an mai bun”. „Fiule, asta înseamnă că în 2010 ai trăit un an bun şi urmează ca următorul să fie „mai bun” decât cel pe care tocmai îl termini.” „Moşule, eşti generos în vorbe, dar sper că nu faci politică… portocalie.” „Fiule, nu eu sunt cel care murdăresc sfintele sărbători de iarnă.”

„Am înţeles, moşule, de ce eşti delicat. Mai vreau ceva, m-a apucat un gând şi de aceea am venit la tine să-ţi cer o îngăduinţă. Mi-am zis să ţi-o iau înainte cu darurile. Mă laşi?” „De ce nu?” „Prin urmare, vreau să dăruiesc copiilor (nu numai nepoţilor mei) ceva care le-ar face plăcere. Spune-mi ce?”

Moş Crăciun s-a scărpinat în barba-i albă şi m-a privit cu un ochi amuzat: „Eşti membru al Uniunii Scriitorilor din România?” „Da”. „Mai ai cărţi din cele publicate până acum?” „Da.” „Din volumul de proză scurtă „Scorbură în cuib” mai ai nişte exemplare?” „Da”. „Ei bine, dăruieşte-le copiilor cărţi!”

Eu, de acolo: „Da, e formidabilă ideea, dar aş avea cărţi cam cât pentru două clase de elevi. Unde să mă duc?”

„Ia vezi – îmi zice Moş Crăciun – o şcoală unde de zeci de ani ai participat la activităţi didactice, culturale şi unde cunoşti atâţia dascăli de valoare, de li s-a dus vestea în judeţ.” „O, da! am exclamat eu. La Cristeştii Ciceului. Şi mai unde?” „Ai un sat din zona noastră, pe care îl iubeşti foarte mult şi unde de nenumăraţi ani ai poposit şi unde te duci să scrii, încredinţat că acolo ai energie creatoare?” „O, da! am exclamat eu. La Anieş!”

Şi uite aşa, în colaborare cu cei doi directori de şcoală – Cornel Urian şi Corina Pop – m-am bucurat de două întâlniri cu copii situaţi în extremitatea de apus şi răsărit a judeţului nostru, dăruindu-le cărţi.

O precizare: Ştiu că generozitatea afişată în public a fost sancţionată dintotdeauna de înţelepciunea populară prin zicerea „Laudă-te, gură!” Fie! Dar am vrut să remarc faptul că, dincolo de ceea ce oferă computerul şi televizorul, dialogul cu adolescenţii mi-a confirmat un gând: copilul are nevoie, în continuare, de carte.

Ş-am încălicat pe-o şa…