Părintele Radu Roșu: Noua imagine de sine

Când demonul este izgonit din om, el (spiritul rău) arătăceşte în deşert, căutându-şi odihna fără sorţi de izbândă. Apoi spune: „Mă voi întoarce în casa de unde am plecat.“ Iar când se întoarce o găseşte curată, goală şi aranjată. Atunci iese şi aduce cu sine alte şapte duhuri, mai rele ca dânsul, şi toate intră şi locuiesc acolo. Şi omul ajunge mai rău de cum a fost.

„Natura detestă vidul“ este o formulă rece, impersonală care exprimă acelaşi lucru. Etapele unu-cinci ale procesului de însănătoşire te-au făcut să realizezi, poate pentru prima oară, care sunt adevăratele tale sentimente. Ele au furnizat mijloace de purificare şi înnoire. Acum, în etapele şase-zece, vom mai curăţa ceva din resturile nesănătoase, apoi vom umple golul lăsat de gândurile şi ideile schimonosite şi vătămătoare.

Dacă golul rămâne, dacă vidul persistă, el se poate umple de la sine cu atitudini şi gânduri care vor fi aproape sigur nocive şi negative, pentru că persoanele codependente au tipare de gândire negativă şi distructivă. Ai descoperit ceea ce nu eşti. Acum să vedem ce eşti cu adevărat.

Cine sunt eu? Ca să putem răspunde cât mai bine la această întrebare relatăm cazul lui James care a apelat la serviciile unei clinici de specialitate.

James stătea în faţa etajerei suspendate din cabinet, studiind ceasul de pe raft. „E ceva cu adevărat minunat, ştiţi, o piesă antică. Nu pot să-l datez fără să-l desfac, dar pot să vă spun că a fost făcut înainte de 1863. Observaţi că pe eticheta de pe spate scrie Plymouth Hollow. Plymouth Hollow a devenit Thomason în 1863.“ „Ce-l face să ticăie?“ 

James zâmbi. „Arcul îi furnizează energia. Înfăşuraţi-l strâns şi el, desigur, vrea să se descolăcească imediat cu totul. Dar există un mecanism care îl împiedică, lăsând să scape un singur dinte al roţii dinţate, unul o data. Zimţilor li se transmite mişcarea arcului ca atare şi, astfel, deplasarea lor marchează scurgerea timpului. Trebuie ajustat ritmul desfăşurării arcului, pentru a fixa ceasul înainte sau înapoi.“ „Ce te face pe tine să ticăi?“ „Cam acelaşi lucru“, şi James se aşeză.

Zâmbea încă, dar acest surâs era ceva cu totul nou pentru el. Când a venit pentru prima oară la noi, a spune despre el că-i „morocănos“ însemna să fii foarte politicos. „Eram atât de întors pe dos că mecanismul meu de relaxare nu mai era conectat la motor. Arcul se destindea la întâmplare, după cum voia el. Energie fără disciplină. Acum sunt conectat pe dinăuntru, pentru prima oară în viaţa mea. Controlez situaţia. E un sentiment extraordinar.“

„Mă bucur că te simţi bine. Ce crezi că se va întâmpla în continuare?“ „Voi ajusta ritmul până voi fi în echilibru.“ „Cum?“ „Nu ştiu. De aceea mă aflu aici.“ „Spui că te simţi bine. Ce simţi în legătură cu tine însuţi?“ „Nu ştiu nici asta.“

În această etapă te vei strădui să găseşti noi mesaje în interiorul tău, mesaje care să-ţi spună ce şi cine eşti. Câteodată le spunem „mesaje existenţiale“, nu pentru că ar avea ceva în comun cu ceea ce filozofii numesc existenţialism (nici vorbă), ci pentru că reprezintă mesajele despre propria ta existenţă, pe care ţi le trimiţi ţie însuţi.

Dacă ai crescut într-un cămin cu probleme, aduci inevitabil cu tine o serie de mesaje negative, deformate, puternic distorsionate:

• „Nu sunt iubit.“

• „Nu sunt demn de a fi iubit... nici chiar în ochii lui Dumnezeu.“

• „Sunt răspunzător de durerea şi suferinţele fiecăruia.“ „Nu sunt demn, aşa că trebuie să-mi câştig mântuirea şi graţia, atât în familia mea, cât şi în marea familie a lui Dumnezeu.“

• „Trebuie să mă străduiesc din toate puterile pentru a merita să fac parte din familia umanităţii sau din familia lui Dumnezeu.“

• „Nu merit succesul pe care îl am.“

O copilărie nefericită duce la formarea unei multitudini de mesaje negative. Am trecut parţial în revistă aceste mesaje în etapele unu cinci, aruncând o privire fugară. Pe parcursul tratamentului le-am abordat prea puţin sistematic. Acum a sosit timpul să facem un inventar al lor. Dacă ai apela la sfatul nostru, le-am examina în lumina noilor informaţii pe care le ai despre tine. Şi ţi-am cere să le aşterni pe hârtie. Un inventar al vechilor percepţii. Este foarte uşor să-ţi dai seama de scopul inventarierii vechilor tale percepţii sau mesaje.

Dar să stai jos şi să începi să le scrii este aproape imposibil. Aşa că, începe prin a scrie într-un caiet câteva fraze până îţi faci încălzirea. În partea de sus a foii scrie: „Toţi bărbaţii sunt…“.

După vreo două pagini, scrie: „Toate femeile sunt…“. Continuă în felul acesta, lâsând o mulţime de spaţii goale. „Dumnezeu este…“, „Toţi oamenii sunt…“, „Un cămin trebuie să fie…“ etc.

Acum, într-un moment de linişte, aşează-te, relaxează-te şi, cât mai spontan posibil, scrie ce-ţi vine în minte. E vorba de ceea ce unii numesc câteodată asociaţie liberă. Alţii îi spun brainstorming. Nici o idee nu este prea extravagantă, orice subiect este suficient de demn pentru a nu fi respins din start.

Toate femeile sunt… - nedrepte - rele - drăguţe – dominatoare. Toţi bărbaţii sunt… - ticăloşi - răi - ascultători - egoişti - potenţiali prieteni protectori

Pe măsură ce lista se umple, începi să descoperi, nu ce-i face pe bărbaţi şi femei să fie ceea ce sunt, ci ceea ce eşti tu însuţi. Vechile mesaje negative ale percepţiei de sine încep să iasă la suprafaţă. Dacă primele cuvinte care îţi vin în minte despre Dumnezeu sunt că El e „moralist“, „aspru“, „nedemn de încredere“, aceste afirmaţii sunt revelatoare pentru mesajele despre „Eu“. Lista poate pune în evidenţă reminiscenţe de amărăciune, care te vor sili să iei drumul înapoi pentru a le dezrădăcina.

De exemplu, James Portland a făcut următoarea listă:  Toţi taţii ar trebui să fie... - pretenţioşi - precişi - severi - aprobaţi, indiferent dacă au sau nu dreptate James n-a realizat niciodată ce nefericit fusese până nu şi-a citit lista.

Iată lista lui Jerry Braley:

Viaţa este... - plină de jucării; un lucru de care trebuie să te bucuri - gata să te răsplătească dacă munceşti - goală - amară - o povară câteodată prea greu de dus. Jerry a realizat, scriind, că bunurile materiale pur şi simplu nu pot umple golul. Fericirea lui se afla cu totul dincolo de ele.

Prețuiți VIAȚA și alegeți să nu vă pierdeți!

Cu Har și Bucurie, Pr. Roșu Radu Liviu, consilier în adicții!