ADRIAN PĂUNESCU IN PEREGRINĂRILE SALE TRANSILVANE A VIZITAT ŞI ORAŞUL BECLEAN

Motto:”Te salut tineret în adidaşi,

Te salut generaţie în blugi”

(Adrian Păunescu)

, Scriu cu întârziere aceste rânduri, reţinut de nestăpânirea desăvârşită a secretelor calculatorului, care mi-a dat o mulţime de bătăi de cap,dar până l urmă l-am biruit.

După moartea poetului,lângă biblioteca orăşenească „Liviu Rebreanu” din

Beclean, lângă un perete era afişat în doliu portretul poetului,în faţa căruia ardea o candelă şi erau presărate flori.Era un gest al cuiva care îl iubise cu siguranţă pe poet. Îi cunoscuse opera, sau poate îl văzuse la unul din spectacolele sale cu Cenaclul „Flacăra”susţinut la Polivalenta din Bistriţa. Cu o asemenea ocazie l-am cunoscut şi eu, împreună cu soţia mea Doina şi un grup de beclenari, care ne-am îmbarcat într-un autocar, petrecând câteva ore miraculoase împreună cu poezia şi muzica folk, care căpătase dimensiuni noi în rândul populaţiei, mai ales a tineretului, aflând în aceste zile de doliu că frumosul gest de la Beclean îi aparţinea doamnei profesoare MarinelaMureşan, filoloagă şi în acelaşi timp iubitoare de pozie şi frumos.

Cu toate că poetul devenise un obişnuit al judeţului nostru prin vizitele sale la Năsăud şi Bistriţa, participând chiar la întâlnirile Cenaclului „George Coşbuc”,existând la Năsăud şi Bistriţa câteva familii care l-au găzduit şi i-au devenit prieteni.

Trebuie să menţionez faptul că şi la Beclean,în acea vreme, era în floare, cum se spune, Cenaclul „Saeculum” al tinerilor scriitori din Transilvania, condus de regretatul scriitor Teohar Mihadaş şi prietenul nostru al beclenarilor, Radu Săplăcan, plecat şi el încă de tânăr dintre noi, Adrian Păunescu, nu a fost invitat la întâlnirile noastre, mai ales că „Saeculum”,era un fel de organizaţie, un forum de rezistenţă al tinerilor scriitori la comunism, iar poetul considerat de cei mai mulţi ca un poet de curte a cuplului Ceauşescu nu era nici măcar dorit să ne viziteze,mai ales că tinerii condeieri din Beclean,care veneau aici din toată ţara,dar mai ales din judeţele ardelene,erau permanent vânaţi de securitate. Pentru edificare vezi : „SAECULUM,dincolo de nostalgii”-o antalogie a scriitorilor şi artiştilor plastici saeculişti realizată de Cornel Cotuţiu,Ed.Eikon,2006.

Dar într-o zi primarul de Beclean,pe vremea aceea dr.Ştefan Puţura, este

chemat la prmul secretar de la judeţ, Buşui, şi este însărcinat să organizeze venirea poetului în zona noastră. Destinaţia era o masă copioasă la Popasul Pescarilor, o mândrie pe acea

vreme a Becleanului. S-a tăiat un miel, s-a adus vin nobil de la Lechinţa, s-a organizat o primire ca pentru o personalitate marcantă, mai ales că Puţura, era o mai veche cunoştinţă a poetului, el învârtindu-se în cercurile înalte ale c.c-ului,cei doi fiind nişte obişnuiţi ale acestora, şi datorită faptului că juristul,care era Puţura, îl aprecia deosebit pe poet, fără să mai spun că Ştefan Puţura,în calitate de prim secretar al Becleanului şi primar,a prilejuit venirea şi găzduirea „Saeculum” la Beclean, fără a ţine seama de avertizările securităţii,dar el iubea literatura. De multe ori mă suna la telefon şi-mi cerea să-i duc

„România literară”,”Tribuna”,sau „Luceafărul”,la care ştia că sunt abonat. Nu-i de mirare că din simplu tractorist a ajuns un strălucit jurist,apoi doctor în drept.L-am aprecit mult,mai ales că lucram în diferite funcţii pe care el le dirija.

În sfârşit a sosit Păunescu la Beclean,era însoţit mi se pare de Răducu,secretarul cu propaganda al C.J.,dar mirare, după ce a ciugulit puţin din mielul pregătit de doamna Corăbian,gestionara de la Popasul Pescarilor, a refuzat şi vinul adus de la Lechinţa, solicitând în schimb vinul acru,cunoscut ca „zaibăr”,provenit din viţă de calitate inferioară.

Fiind coleg de serviciu şi prieten cu fiul doamnei Corăbian,Ioan Corăbian,am făcut cunoştinţă cu cele pregătite pentru Păunescu. A fost prima dată când beam vin de Lechinţa, cu toate că mai târziu directorul Deac îmi aducea câte o butelie din Pivniţele Lechinţei,de câte ori venea la Beclean. Pe lângă calităţile lui şi beneficiile erau pe măsură, un adevărat medicament se spunea,dacă îl beai cu măsură.

S-a scris mult în aceste zile despre poet, pe care mulţi l-au adulat. A fost o personalitate controversată, prin faptul că era considerat un poet de curte,dar el a fost un mare patriot. Unirea Basarabiei cu România,era visul său , precum era şi visul unui alt mare dispărut,de anul trecut, de peste Prut, Grigore Vieru,cu care a visat la o întregire, şi care azi poate scriu versuri împreună pentru îngeri. Dumnezeu să le dea odihnă vejnică şi să-i odinească în pace ! Au fost doi vajnici luptători pentru gloria limbii române!