Becleanul, cândva…

Câţi dintre noi ştim, ne amintim, cum arăta Becleanul cândva, cu zeci de ani în urmă, pe vremea bunicilor sau a străbunicilor noştri, sau ceva mai recent, pe când eram copii? Câţi cunoaştem clădirile monumente istorice, unele instituţii publice acum (primărie, şcoală, spital), aşa cum se prezentau ele cândva? Dar peisajele, bisericile (reformată, romano-catolică), parcul, puntea, locuri cunoscute acum, de referinţă şi odinioară, ce dau culoare locurilor din 1900 încoace? Cine mai ştie acum că localuri unde între timp s-a cam aşternut praful aveau cândva - ceva mai aproape de vremurile noastre, dar oricum în altă epocă, antedecembristă - perioada lor de glorie? Unele au dispărut ori s-au transformat, precum Popasul Pescarilor, situat la răscrucea de drumuri de la periferia Becleanului. Însă cine a trăit cu peste douăzeci de ani în urmă nu se poate să nu-i fi trecut pragul cel puţin odată, dacă era de prin părţile locului. Hotelul, în schimb, există şi astăzi, însă departe de forfota de altădată. Celebru pe vremuri prin restaurantul şi, mai ales, terasa lui, era unul dintre puţinele localuri centrale, dacă nu chiar singurul, unde de multe ori nu mai găseai loc în aer liber să consumi fruco-nectar de caise (remarcabil prin gust şi consistenţă), la sticlă (la propriu) de o jumătate de litru. Acum, avem „Bachusul”, dar cine îşi mai aminteşte că în loc erau, în anii 1970 – 1980, librăria şi „Sportul” (magazin), lactatele şi autoservirea? Dar de „Ferometalul” (fostul „Todi”) şi cinematograful amplasate ceva mai încolo, tot cam pe atunci? Dar că exact pe locul actualului bloc A44, lângă Biserica reformată din centru, era parcul cât pădurea?
Găsite cu ajutorul internetului, prin arhive personale ale localnicilor şi cărţi poştale ale vremurilor, vederile despre cum arătau cândva aceste locuri au fost culese şi puse împreună pe pagina de Facebook, „Beclean pe Someş” denumită, din dorinţa de a reconstitui un tablou al vremurilor, peste care să nu se aştearnă, tot mai gros, colbul uitării...