Un cenaclu de anvergură naţională

Se împlinesc 30 ani de când cenaclul „Saeculum” şi-a găsit sălaş ultimii trei ani la Beclean (1983) după ce a fost hărţuit trei ani la Dej de către insidioasa Securitate.
Adevărul e că un asemenea organism de literatură şi artă era incomod atunci în „deplin” climat de dictatură. În cei şase ani de existenţă cenaclul a fost autonom, nesubordont nici unei instituţii de cultură, administrativă sau politică. Nu am dat socoteală nimănui şi nici nu am avut pretenţia vreunei subvenţii. Nu aveam îndoială că suntem în continuare urmăriţi, la Beclean, dar, pesemne, securiştii din zonă vor fi fost mai maleabili, mai...concesivi (?!?).
Poate că această „ blândeţe” se datora primarului Ştefan Puţura, care nu o dată a participat la întâlnirile lunare de la Saeculum, nu numai în postura de auditor, ci şi, efectiv, de comentator pe seama textelor citite. Numai că lucrătorii de la „Mănăstirea Secu” nu prea erau străluciţi în actul înregistrărilor şi în câteva rânduri chiar i-am descoperit.
Întâlnirile de cenaclu aveau loc în ultima zi a fiecărei luni, indiferent de anotimp sau buletin meteo., fie la liceul de atunci – metalurgic, fie la liceul Agroindustrial, apoi la casa de cultură sau la biblioteca oraşului. Pe măsură ce se apropia vinerea noastră, creştea agitaţia organizării şi satisfacţia pentru adunarea „saeculiştilor” şi a invitaţilor. Era pentru noi vinerea de reper implacabil al lunii.
Un aspect inedit la „Saeculum” era faptul că nu aveam şef, preşedinte de cenaclu. Îl consideram pe Teohar Mihadaş „preşedinte de onoare”. Atât, doar că „spiritus rector” îl recunoşteam toţi a fi Radu Săplăcan – prin firea lui năvalnică, iscoditoare, astuţioasă, plină de sugestii, prin nervul său persuasiv, printr-o exigenţă necruţătoare asupra textelor tocmai citite.
Saeculum” nu însemna doar atât. Au fost lansări de carte, întâlniri cu laminoriştii din Beclean, aniversări,un microrecital la vioară, chiar şi un revelion „Saeculum”.
Şi veneau tineri sau mai puţini tineri scriitori din stânga sau dreapta unui imaginar meridian Bucureşti-Baia Mare. Iată: N.Steinhardt (Rohia), Ioan Groşan şi Virgil Mazilescu (Bucureşti), Ion Mureşan, Ruxandra Cesereanu, Traian Vedinaş, Radu Ţuculescu, Horia Bădescu, Alexandru Vlad (toţi din Cluj-Napoca), Daniel Drăgan (care a publicat mereu în ”Astra” producţii de-ale noastre), Gh. Crăciun, Vasile Gogea (Braşov), Viorel Mureşan (Sălaj), Gh. Pârja, Augustin Botiş şi Vasile Dragomir – un fel de histrion al cenaclului (Baia Mare), Zorin Diaconescu (atunci, la Dej).
Desigur că nu puţini dintre scriitorii de azi de la Bistriţa şi Beclean au ucenicit, de asemenea, cu emoţie şi folos la ”Saeculum.”.
Privind în urmă şi contemplând aceste nume, îmi amintesc de cronicar: „să sparie gândul”, iar pe limba latină se potriveşte stării mele de suflet de acum exclamaţia „O, tempora !”