Iosif Balogh Cecălăceanu

Născut 20.11.1966, Luduş

Părinţii: Gheorghe – revizor ace, decedat; Ida – ţărancă, pensionară

Şcoala generală I-VIII – Şcoala Generală Cecălaca

Liceul: Liceul Militar „Dimitrie Cantemir” Breaza, jud. Prahova, profil matematică-fizică, Şcoala de ofiţeri activi „Nicolae Bălcescu” Sibiu, echivalare ing. Tp. Întreţineri şi reparaţii auto, curs de experţi vamali

Căsătorit, 2 copii, actualmente pensionar militar, cu activităţi în domeniul privat.

Plai cu boi

„Prietenului” Mircea D.

Plai cu boi nu-i ţara noastră

Ci cu vulturi şi cu zimbri,

Unde Pasărea Măiastră

Este şoim cu negre aripi

Ce-şi roteşte mândru zborul

Peste piscul singuratic

Istoria nu este trenul

Ce goneşte gol în noapte

Cântând monoton şi tainic

Ale roţilor lui şoapte

Nu cobori în gara rece

Ci rămâi la clasa-ntâi

Chiar fără o leţcaie

Dar cu Kumel şi cu şuncă

Dacă-l ai pe Schopenhauer

Adânc cutat pe sub o tâmplă

Nu se ispitesc maeştrii

Cu al viciului nectar

Ci se stăpânesc bueştrii

Vorbelor spuse-n zadar.

Fântâna zânelor

după poveştile unceşului Alexandru Rodica

La Leşu, într-un sat de munte,

Zânele mai zboară încă,

Trecând a vremurilor punte,

Lâng-o fântână puţin adâncă.

Ard încă flăcări pe Comoară

În nopţile cu irizări

Deşi luna nu-i pe ceruri,

Poţi privi până în zări.

Şi-auzi aşa câte un câine

Ţăhuind adânc, trecut în văi

Când o ursoaică brumărie

Se luptă pentru puii săi.

Bună dimineaţa, Soare

(În amintirea bunicului Mihăilă Istrate)

Bătrânul cu ai lui nepoţi

Salută lumea de pe bancă,

Se-aud sub lemne, trosnind roţi,

Pe drumul aspru de sub stâncă.

E primăvară iar pe Heniu;

Brânduşele au înflorit

Copiii, minunaţi se uită

Peste plaiul însorit

Tălmaci vestit este bătrânul

Şi Orădia o cunoaşte

De când a fost în tinereţe

Luat la oaste.

De mult e oale şi ulcele,

Dare este o fotografie,

Păstrată-ntr-un album aparte

În amintire-i pe vecie.

Imnul Ţepei

Bram Stocker spune că Ţepeş e Dracula

Se-nşală irlandezul sau scoţian ce-o fi

Ţepeş e Dreptatea, Dracula e Vampirul

Ce-ar suge chiar şi sânge de copii

Fântânile lui Ţepeş purtau cupe de aur,

În Dublin chiar şi astăzi se bea sânge de taur.

În burgul Sighişoarei mai stă şi azi pecetea

Tăţânelui sau Dracul, Dragonul sau aiurea,

Balaur pentru unii ce s-au pierdut cu firea.

La Vişegrad şi astăzi mai tremură pereţii.

Şi Belgradul se-ncruntă la ascuţişul ţepii.

Dunărea, la Giurgiu, pe fapt de înserat,

Aruncă unde roţii pe-al vadului său pat

Şi fug Catavolionoşi şi Haruza-begi de-a valma

La Călugăreni, purtau încă în gene spaima.

Lacrimile lui Mihai I

Scrisă în 1992, la întoarcerea eşuată a M.S. pentru a-şi vizita strămoşii ce se odihnesc la Curtea de Argeş

Sunt regele unui popor ce plânge

Şi eu jelesc în fruntea tuturor

Ne-a blestemat un aspru zeu cu sânge:

- Să n-avem bucurii de muritor

În părul nostru teii, să nu-şi scuture floarea

Nici apa să nu sune când ne plimbăm pe mal

Noaptea, să nu-şi lase pentru noi răcoarea,

Să-ncremenească spuma pe creasta unui val

Căci noi suntem cei care am pierdut speranţa

În soarta cea prezentă şi care va veni

Dar ne-a rămas în suflet tăria, cutezanţa

Şi setea cea de luptă pentru ai noştri fii.

Întoarce-te Mihai, românii te aşteaptă

Şi lacrimile tale n-au curs chiar în zadar

Împarte iar speranţa şi judecata dreaptă

Şi scoate ROMÂNIA din al ei coşmar.