Piatra Fântânele – acasă la Dracula

Profesoara de geografie, Cristina Rusu, propune, prin volumul „Acasă la Dracula”, apărut la Editura Nova Didactica, o reîntoarcere la adevăr prin redescoperirea mitului Dracula acolo unde-şi are rădăcinile, în Pasul Tihuţa. Cartea, prefaţată generos de prof. Ioan Seni, se bazează doar pe faptele concrete, începând cu publicarea romanului „Dracula” al scriitorului Bram Stoker, a cărui acţiune se petrece în Pasul Bârgăului, unde vampirul îşi avea castelul şi care era „un ţinut din ce în ce mai sălbatic şi mai pustiu. Multe prăpăstii mari şi ameţitoare, multe cascade, de parcă natura ar fi serbat cândva un carnaval”. Apoi, personajul principal, Jonathan Harker poposeşte într-una din seri la Hotelul „Coroana de Aur” din Bistriţa. În carte nu se spune nicăieri că Dracula ar fi Vlad Ţepeş, ci se specifică că ar fi rudă cu domnitorul. De altfel, este confirmat de către istorici faptul că, deşi Branul este asociat cu Castelul lui Dracula, Vlad Ţepeş nu a pus niciodată piciorul acolo. Mitul lui Dracula la Bran este o invenţia a autorităţilor române care au lansat ideea după revoluţie.

Cristina Rusu are meritul de a face lumină în acest caz, mergând pe forul istoriei, începând cu tatăl lui Ţepeş, Vlad al II-lea, cunoscut sub numele de Vlad Dracul, fiul lui Mircea cel Bătrân, până la domnia lui Vlad Ţepeş. Deşi nu s-a găsit legătura cu Branul, aici au fost filmate multe filme, inclusiv „Interviu cu un vampir”, cu Tom Cruise, istoricii fiind părtaşi la acest neadevăr tocmai pentru a atrage turişti. Interesant este faptul că scriitoarea aduce în faţa cititorilor legendele legate de strigoi. O parte dintre acestea sunt culese din judeţul nostru, de pe Valea Ilişua. Astfel, găsim o căsătorie de convenienţă între o fată şi un băiat frumos şi bogat, care la un moment dat, la munca câmpului, se transformă într-un câine mare, care o atacă pe fată. Indiferent cum ar fi strigoiul, de apă sau de pământ, singurul mod de apărare era usturoiul sau înţepătura pentru a se scurge sânge. Mitul vampirului este prezent şi în literatură, amintind aici doar romanele „Domnişoara Christina” de Mircea Eliade şi „Castelul din Carpaţi” de Jules Verne. În practică, mitul Dracula a fost pus în judeţul nostru de baronul Alexandru Misiuga, care a început să facă schiţe ale celor două hoteluri imaginate de scriitorul irlandez, după ce turişti englezi au venit pe urmele lui Dracula. În anul 1974, mitul Dracula a prins viaţă la Bistriţa şi, mai apoi, la Piatra Fântânele. Din păcate, baronul a trecut la cele veşnice înainta de a-şi duce la bun sfârşit planul, acela al înfiinţării unui parc cu tematică draculistă la Piatra Fântânele şi o ecranizare a romanului Dracula cu actori români în acelaşi loc. Puţină lume ştie că, la un moment dat, a fost interzis, la Castelul Dracula, să mai existe cavoul deoarece o turistă elveţiancă a leşinat la vederea vampirului care a ţâşnit din sicriu. Autorităţile comuniste au sigilat subsolul castelului. Castelul de pe Bârgău este singurul care are dreptul de a purta denumirea Dracula, însă, cu toate acestea autorităţile naţionale susţin prea puţin turismul în judeţul nostru. Să nu uităm de salonul „Jonathan Harker” de la hotelul „Coroana de Aur”, aflat şi el în ambianţa romanului.

Cristina Rusu vine cu elemente concrete de promovare a turismului în judeţul nostru, pornind de la deviza „Piatra Fântânele – acasă la Dracula”.

O carte care surprinde atât prin valoarea adevărului, cât şi prin modul în care un profesor de geografie cu rezultate deosebite la nivel naţional reuşeşte să aducă proiecte care ar putea fi puse uşor în practică. Cristina Rusu surprinde plăcut şi în ipostaza de scriitor, cartea fiind croită ca o poveste despre personajele draculiste.