Taina apei – esenţială la Botez

Botezul propriu-zis începe cu binecuvântarea solemnă a apei. Apa este indiscutabil unul din cele mai vechi şi universale simboluri religioase. Din punct de vedere creştin, trebuie revelate trei dimensiuni esenţiale ale acestui simbolism. Prima dimensiune este cea ecumenică – nu poate exista în Cosmos viaţă dacă nu este apă şi de aceea, omul primitiv identifica apa ca principiul vieţii. Ea este şi simbolul distrugerii şi al morţii, şi, în fine, apa este principiul purificării, al purităţii şi deci al regenerării şi reînnoirii. Ea şterge petele, ea recreează puritatea primară a pământului.

Urmează ectenia mare care cuprinde un număr de cereri speciale şi anume: “Pentru ca să se sfinţească apa aceasta cu puterea, cu lucrarea şi cu venirea Sfântului Duh, Domnului să ne rugăm…” Duhul Sfânt, Care la început plutea pe deasupra apelor, creînd lumea, transformând haosul în cosmos, aceeaşi coborâre, putere şi acţiune a Sfântului Duh recreează acum lumea căzută, făcând o lume şi o viaţă nouă.

Botezul nu este un act magic care adaugă puteri supranaturale facultăţilor noastre naturale.

El este începătura vieţii veşnice însăşi, care ne uneşte încă de aici cu lumea viitoare, ne face să participăm din viaţa noastră pământească la Împărăţia lui Dumnezeu.

Alexandre Schmemann zice că “preotul stă înaintea apei ca şi cum ar privi întreaga lume creată la începuturi – aşa cum va fi făcut şi primul om deschizându-şi ochii peste slava lui Dumnezeu şi contemplând tot ceea ce a făcut El pentru mântuirea şi răscumpărarea noastră – şi proclamă: Mare eşti Doamne şi minunate sunt lucrurile Tale şi nici un cuvânt nu este de-ajuns spre lauda minunilor Tale!” Apa binecuvântată la Botez, pâinea şi vinul în Euharistie, iau locul ansamblului creaţiei, reprezentând întreaga creaţie, dar aşa cum va fi ea la sfârşit, când ea se va săvârşi în Dumnezeu, când El va fi totul în toate.

Apa este sfinţită cu scopul de a se opera prin ea iertarea păcatelor, răscumpărarea, mântuirea, cu scopul de a fi ceea ce întreaga materie a fost destinată a fi: un mijloc în vederea unui scop, care este îndumnezeirea omului – cunoaşterea lui Dumnezeu şi comuniunea cu El. “Arată-Te, Doamne, în apa aceasta şi dă acestuia ce se botează…” binecuvântarea baptismală re-creaţia materiei, şi astfel a lumii, în Hristos.

Biserica admite la Botez pe nou-născuţii, ea chiar insistă ca aceştia să fie botezaţi. Şi pe de altă parte, ea nu botează toţi copiii, ci numai pe aceia care-i aparţin deja prin intermediul, fie al părinţilor lor, fie al naşilor responsabili şi care, cu alte cuvinte, sunt aduşi la Botez din interiorul comunităţii credincioşilor.

Aceştia au dreptul sau puterea să ofere copiii lor lui Dumnezeu şi vor fi responsabili de creşterea lor în viaţa cea nouă. Afundarea întreită în apa sfinţită înseamnă darul Morţii şi al Învierii lui Hristos, pentru fiecare dintre noi – acesta este harul botezului. În botez, Moartea şi Învierea lui Hristos se împlinesc cu adevărat ca Moartea Lui pentru mine şi Învierea Lui pentru mine, şi sunt deci moartea şi învierea mea în El.

După Botez, un om nou a fost confirmat după chipul Celui ce l-a zidit, o nouă lume este umplută de slava divină, urmează ca noul botezat să tindă la asemănarea cu El în numele căruia S-a botezat: Dumnezeul Cel în Treime slăvit: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.