Sfântul Gheorghe și ... Dracula

Sfântul Gheorghe, cunoscut în popor sub numele de Sângiorz, este sărbătorit, în fiecare an, pe 23 aprilie. La Sfântul Gheorghe începe vara pastorală (când se tocmesc păstorii și se pregătește constrituirea stânelor), ce ține până la Sfântul Dumitru.
Potrivit unei legende, Sfântul Gheorghe a trăit în timpul împăratului Dioclețian, fiind conducător de oști în garda acestuia. Deoarece și-a mărturisit credința creștină în fața împăratului, care era păgân, acesta l-a osândit la moarte, fiindu-l tăiat capul în 23 aprilie.
Bătrânii spun că, de Sângiorz ard, în timpul nopții, comorile îngropate în pământ. Aceste comori sunt însă blestemate, iar cine sapă după ele ar putea pierde, cât de repede, pe cineva drag.
Se mai spune că, în noaptea Sfântului Gheorghe, umblă strigoii, care fură laptele de la oi și vaci, și bagă spaima în oameni. Această superstiție apare ca informație despre ținuturile bistrițene, chiar în debutul romanul ,,Dracula", scris de Bram Stoker. Astfel, avocatul londonez Jonathan Harker, personajul principal al romanului, poposește, la recomandarea contelui Dracula, la Hotelul ,,Coroana de Aur" din Bistrița, unde face cunoștință cu legendele autohtone de la jupăneasa hotelului. Femeia se arată foarte speriată când află că avocatul va pleca în noaptea următoare spre castelul prietenului său, Dracula, din Pasul Bârgăului, cerându-i să renunțe, deoarece: ,,E Ajunul Sfântului Gheorghe. Nu știi că în noaptea asta, când bat clopotele de miezul nopții, duhurile rele pun stăpânire pe lume?" (Dracula, Cap I, pag. 2).
Astfel de superstiții, coroborate întregului potențial turistic draculist al județului, ar trebui mult mai intens valorificate pentru atragerea străinilor împătimiți ai mitului Dracula.

Cristina Rusu