Anul bisericesc şi subdiviziunile lui în Biserica Ortodoxă

Omul a fost creat de Dumnezeu ca srtuctură biduală, aparţinând prin suflet lumii spirituale iar prin trup lumii materiale. Drept urmare orice om are îndatoriri atât din punct de vedere spiritual, duhovnicesc, cât şi din punct de vedere material, aparţinând aşadar unor lumi care deşi diferite sunt aşezate de Dumnezeu în completare şi armonie desăvârşită.În acest context, raportându-ne la timp, vom distinge simplu două feluri de delimitări temporale căruia omul e oarecum tributar : timpul fizic, concretizat în anul calendaristic împărţit în 12 luni având în total 365 de zile, începând cu 1 ianuarie şi sfârşindu-se cu 31 decembrie, precum şi timpul duhovnicesc, liturgic, concretizat în anul bisericesc, împărţit în trei perioade având în total acelaşi număr de zile, 365, şi care începe la 1 septembrie şi se sfârşeşte la 31 august.
În cadrul anului bisericesc, Biserica a rânduit anumite perioade, trei la număr prin care omul oricând pe parcursul unui an să se regăsească, să-şi găsească izvorul nesecat al duhului limpezit şi astfel gustând din el să aibă apa cea vie ca merinde spre viaţa veşnică. Fiecărei perioade din cele trei îi corespunde o latură a slujirii Mântuitorului Iisus Hristos. Prin urmare ni se reprezintă şi ni se rememorează întreaga activitate a Mântuitorului, în toate cele trei laturi ale misiunii Sale : cea de Arhiereu sau mare preot, cea de învăţător sau profet şi cea de împărat sau biruitor al morţii şi al păcatului.
Prima dintre aceste perioade este perioada Triodului, perioadă care cu ajutorul Domnului o vom începe peste puţin timp, în duminica Vameşului şi a Fariseului şi se va sfârşi odată cu slujba utreniei Învierii, deci am putea spune că ţine până în duminica Paştilor. Această perioadă se mai numeşte şi perioadă prepascală, având o durată de 10 săptămâni. Se numeşte aşa fiindcă primele trei săptămâni reprezintă o perioadă de pregătire pentru începutul postului după care celelalte săptămâni, şapte la număr, adică însuşi postul Paştilor este vremea de pregătire prin pocăinţă, post şi rugăciune aleasă pentru momentul central al mântuirii, Învierea Domnului. Toată opera de mântuire se învârte ca în jurul unei axe în jurul acestui eveniment major din istoria omenirii şi drept urmare în fiecare an comemorând acest mare bine, acest sublim dar făcut de Hristos omenirii suntem datori să căutăm primenirea să răsplătim dragostea nemărginită şi să serbăm biruinţa vieţii asupra umbrei morţii ce ţinea în robie lumea. Şi cum altfel am putea decât aşa, atât liturgic cât şi individual. Mai trebuie spus apoi că perioada aceasta a triodului, perioada pregătirii prepascale are ca punct liturgic culminant vinerea patimilor.
A doua perioadă a anului cu nimic mai prejos decât cea dintâi e perioada Penticostarului, sau perioada pascală cu o durată de doar opt săptămâni, începând cu utrenia Învierii, deci duminica Paştilor şi sfârşindu-se în duminica Tuturor Sfinţilor ori întâia după Rusalii. Perioada aceasta îşi ia denumirea de la cartea de cult folosită la strană, Penticostar. A nu se confunda cu penticostal, termen ce denumeşte cu totul alt lucru străin de Sfânta noastră Biserică şi învăţăturile ei mântuitoare.
Importanţa acestei perioade este mare dacă ne gândim la cele două sărbători principale Învierea şi Pogorârea Duhului Sfânt. Periada aceasta e o perioadă a bucuriei a biruinţei veşnice, drept urmare toate cântările din aceste perioade sunt cântări ritmate ce exprimă bucuria. Desigur punctul central a acestei perioade e axat pe Duminica Învierii şi săptămâna luminată.
Într-un final vorbim apoi de o a treia perioadă, a Octoihului care ţine tot restul anului, adică de la sfârşitul perioadei Penticostarului şi până la începutul perioadei Triodului. Această perioadă este variabilă, în funcţie de data Paştilor. Durata poate varia între 26 şi 40 de săptămâni, în cadrul acestei perioade comemorându-se activitatea profetică, didactică sau învăţătorească a Domnului. Toate cântările din această perioadă ne aduc aminte de evenimentele dinaintea venirii Mântuitorului, culminând cu evenimentul Naşterii din Betleem şi Botezul în râul Iordan. În biserica primară aceste două sărbători dealtfel formau una şi aceeaşi fiind serbate din punct de vedere liturgic împreună.
Din cele expuse până aici, vedem foarte clar că Biserica Ortodoxă drept măritoare prin rânduirea celor trei perioade urmăreşte în primul rând ca Persoana şi amintirea Mântuitorului să fie prezente în chip tainic dar real şi continuu în fiece clipă, ceas, zi, lună sau an din viaţa noastră. Datorită şirului de sărbători rânduite, fie fixe, fie mobile viaţa, activitatea şi învăţăturile Domnului sunt prezente sub chip liturgic având mereu putiinţa de a urma exemplului veşnicului trubadur prin lumea de păcate, cât şi arta smereniei care ne poate duce la asemănarea cu modelul desăvârşit.
În concluzie putem cu tărie afirma faptul că fiecare an nou din viaţa bisericii, , fiecare perioadă liturgică reprezintă o istorie a iconomiei mântuirii în rezumat, reânnoită prin rânduiala liturgică, iar fiecare zi liturgică e o sărbătoare deschisă spre veşnicie.

Preot
Aurelian Poptean - Mărişelu