Olimpiu Nuşfelean pe lista lui Alex Ştefănescu

În revista clujeană Apostrof, nr. 8/august 2013, criticul şi profesorul universitar dr. Iulian Boldea poartă un dialog cu Alex Ştefănescu, critic şi istoric literar, autorul unei impresionante ţi importante Istorii a literaturii române contemporane. Alex Ştefănescu vorbeşte despre apariţia foarte devreme a interesului pentru literatură, despre cultul său pentru poezie, primele scrieri, despre profesia de critic litera derulată sub deviza „Hai să ne bucurăm împreună de frumuseţea literaturii!“.
Istoricul literar lucrează la ediţia a doua a Istoriei literaturii române contemporane. Precizează: „Cartea nu o rescriu, dar o revizuiesc, o completez şi o aduc la zi. Obiecţiile care mi s-au făcut de către detractori nu sunt utilizabile. În schimb, am să ţin seama de propriile mele observaţii. Ediţia a II-a va avea în vedere perioada 1941-2010 (în loc de 1941-2000) şi va cuprinde 1500 de pagini format mare (în loc de 1200).” Considerând critica, după cum s-a mai spus – „dar nu s-a prea auzit” – „o literatură despre literatură”, care nu este ştiinţă, deoarece nu lucrează cu o realitate predictibilă, criticul ilustrează această realitate exemplificând cu situaţia monotoniei: la George Bacovia monotonia „are o muzicalitate stranie, place şi seduce”, iar la „Virgil Teodorescu este rebarbativă şi îl plictiseşte pe cititor”. Se face distincţia între o carte bună şi una proastă: „O carte bună nu are o desfăşurare previzibilă. Scriitorul seamănă cu un schior care înaintează pe o zăpadă virgină şi îşi creează pârtia pe măsură ce înaintează. O asemenea carte trebuie să o citeşti atent, până la sfârşit. Când deschizi o carte proastă, ştii de la primele pagini ce se va întâmpla în continuare. În cazul acesta, schiorul alunecă pe o pârtie făcută de alţii înaintea lui.” Criticul este, după opinia lui Alex Ştefănescu, un ” cititor profesionist”. El mărturiseşte: „Scriu ca să explic, nu ca să fac paradă de superioritatea mea intelectuală.”
La un moment dat Iulian Boldea întreabă: „Care sunt scriitorii care ar merita să fie reconsideraţi, printr-o mai bună situare axiologică în orizontul criticii de azi? Dar cei supradimensionaţi,din diverse motive?” Răspunsul lui Alex Ştefănescu este franc: „Am să dau câteva exemple numai dintre scriitorii din vremea noastră. Ar trebui aduşi în prim-plan (reeditaţi, analizaţi, traduşi, premiaţi) Cristian Bădiliţă, Răzvan Petrescu, Mircea Bârsilă, Dan Stanca, Sorin Lavric, Mihail Gălăţanu, Mirela Stănciulescu, Daniela Zeca, Olimpiu Nuşfelean.
Ar trebuie trataţi ca autori mediocri, lipsiţi de talent, Norman Manea, Liviu Ioan Stoiciu, Bedros Horasangian, Bogdan Suceavă.”
Reţinând prezenţa pe lista criticului a poetului, prozatorului şi eseistului Olimpiu Nuşfelean, menţionăm că răspunsul este dat în contextul în care criticul este convins că „Literatura nu va dispărea, aşa cum cred unii filosofi ai culturii”, fiind de părere că „Mulţi autori stabilesc ierarhiile ei între ei, în lungi şi sterile dezbateri din restaurante.”, în situaţia în care critica literară cunoaşte o degradare „până la proporţii de neimaginat altădată a activităţii critice”, iar miza la care joacă mulţi scriitori este foarte mică. „Puţini, mult prea puţini – spune Alex Ştefănescu - sunt cei care au o privire de ansamblu asupra a ceea ce se întâmplă cu ţara lor sau cărora le pasă de soarta semenilor. Plăcerea demitizării – foarte răspândită − este şi ea nefastă, în condiţiile în care literatura este în esenţa ei mitizare.”