La noi

Turmentație nealcoolică

Dum, 10/16/2016 - 07:09

Cornel Cotuțiu

View the full image

(Un „la noi” pe Terra.)
Nu puțini dintre noi, când e vorba de alegere, de deliberare, ne ducem cu gândul la Caragiale cu al său „Cetățeanul turmentat”. Doar că, atunci când starea aceasta nu e provocată de „dă-i cu bere, dă-i cu vin”, înseamnă că avem a face cu starea de agitație.
Așa o fi fost în recentele zile de deliberare la Academia Suedeză, atunci când s-a hotărât acordarea celebrului Premiu Nobel pentru literatură. Stupoare, pe bună dreptate: unui cântăreț de rock, americanul Bob Dylan.
Motivația celor de acolo: Cică, distincția (și banii!) au fost acordați pentru „crearea unor noi expresii poetice în marea tradiție a muzicii americane.” Splendidă stupizenie!
E ca și cum ai acorda locul întâi la proba de 100 metri garduri nu unui atlet, ci producătorului firmei de adidași, purtați de sportiv în momentul acela. (Să adăugăm la această năzbâtie și neașteptata plecăciune proamericană…)
Că pelticul Mircea Cărtărescu stă la coadă degeaba pentru acest premiu și de fiecare dată, respins fiind, reacționează ca un bebe râzgâiat, e normal, căci și el se turmentează ingurgitând din această licoare planetară de degradare a valorilor în nenumărate domenii ale activităților contemporane și se crede (grație unor cabotini comentatori de beletristică) un geniu.
De multe ori, când vine vremea acordării acestui Premiu inegalabil pe plan mondial, mă gândesc (parcă numai eu?) la cei doi mari români nedreptățiți: Lucian Blaga și, apoi, Nichita Stănescu, împiedicați să fie trecuți pe lista de la Stockholm de regimurile bolșevice de la noi. Avem câte un laureat, dar stabilit în altă țară, încât nu ne rămâne decât să spunem, ca între paranteze: Știți, o fi el de cetățenie americană, germană, însă e de origine română. Mde!

Comentarii

16/10/16 13:51

Beclean: Positi...

Pe asta o știi, Cornele? Este din Bob Dylan. Tu poți să pricepi așa ceva? Dacă da, îmi schimb părerea mea proastă despre tine, definitiv.
"You've got a lotta nerve to say you are my friend
When I was down you just stood there grinnin'
You've got a lotta nerve to say you got a helping hand to lend
You just want to be on the side that's winnin'

You say I let you down, ya know its not like that
If you're so hurt, why then don't you show it?
You say you've lost your faith, but that's not where its at
You have no faith to lose, and ya know it

I know the reason, that you talked behind my back
I used to be among the crowd you're in with
Do you take me for such a fool, to think I'd make contact
With the one who tries to hide what he don't know to begin with?

You see me on the street, you always act surprised
You say "how are you?", "good luck", but ya don't mean it
When you know as well as me, you'd rather see me paralyzed
Why don't you just come out once and scream it.

No, I do not feel that good when I see the heartbreaks you embrace
If I was a master thief perhaps I'd rob them
And tho I know you're dissatisfied with your position and your place
Don't you understand, its not my problem?

I wish that for just one time you could stand inside my shoes
And just for that one moment I could be you
Yes, I wish that for just one time you could stand inside my shoes
You'd know what a drag it is to see you."

16/10/16 14:00

ady

Aţi citit ce a scris Bob Dylan? Sau doar vă daţi cu părerea?

16/10/16 14:00

La voi

Se zice că odată un iepure vătui, ajuns între timp mare filosf la Bistrița, făcându-și jogging-ul de dimineață prin pădure se întâlnește față în față cu Șarpele albastru. Mai întâi vătuiul privește cu mirare la târâtor și după ce țopăie de câteva ori în jurul lui îl întreabă:
- Bosule, ai o gură mare. La ce-ți folosește?
- Ca să mănânc prada dintr-o înghițitură, răspunde Șarpele albastru.
Iepurașul începe să sară iarăși în stânga și-n dreapta, tot uitându-se la șarpe.
- Bosule, cum poți să umbli că din câte văd eu tu n-ai picioare?
- Alunec pe pământ, răspunde Șarpele albastru.
Iepurilă, pe când încerca să ocolească încă odată Șarpele albastru pentru al studia mai îndeaproape, se oprește brusc:
- Bosule, unde îți sunt sărsamurile că eu nu le văd?
- Le țin ascunse și nu le scot decât doar atunci când este nevoie.
- Aha, face iepurele scuturându-și urechile clăpăuge, eu abia acuma pricep: ești cu gura mare, te târăști și cu toate că n-ai coaiele la vedere îi regulezi pe toți... Mă, nu care cumva tu ești Cornel Cotuțiu din Beclean?

16/10/16 17:02

Dezmoștenitul b...

Îmi amintesc perfect. Era prin toamna anului 1977. Trebuia să le dau explicații, într-un cadru aproape oficial, că de ce ascult muzica rock. - Deoarece mesajul pe care această muzică îl transmite este la fel de puternic ca cel din scrierile lui Mihai Eminescu. Răspunsul a fost socotit impertinent. Reacția tatălui meu, care uneori gândea la fel ca ei, a fost surprinzătoare: Dumnezeul tău, că eu te dezmoștenesc! Și s-a ținut de cuvânt. Atunci, ca și acuma, nu trebuia să ai idei personale. Credeam că comitetul Nobel, iată, îmi face dreptate. Când ce să vezi? Cornel Cotuțiu din Beclean - medaliat de Ion Iliescu pentru diverse merite deosebite - pare să mă dezmoștenească încă odată. Totuși, pentru invectiva adresată lui Mircea Cărtărescu, cred că CC se cuvine să-și ceară scuze. Se aude, Cotitule?

16/10/16 17:36

Positively 4th ...

Am ascultat de câteva ori, din pură curiozitate, Positively 4th Street a lui Bob Dylan. Se potrivește perfect cu scandalul de presă care i se regizează recent Laurei Codruța Kövesi.

16/10/16 20:15

ady

Motivaţia celor de acolo: „crearea unor noi expresii poetice în marea tradiție a muzicii americane” e o motivaţie pertinentă. Dacă era Rabindranath Tagore cu siguranţnă era o altă motivaţie. Nobelul presupune noutate revoluţionară. Nu o să ia Nobelul un dîmboviţean de care nu a auzit nimeni. Şi de Blaga sau Stănescu chiar nu a auzit nimeni. Mă refer la cei 7 miliarde. Abia îl putem promova pe Eminescu. Şi nici de el nu a prea auzit multă lume.
Dar avem o şanşă. Dorinel Cozma. Are buget şi o poate promova pe poeta judeţului. Poate ia nobelul.

16/10/16 20:30

La voi - varian...

Se zice că odată un iepure vătui, ajuns între timp mare filosof la Bistrița, făcându-și jogging-ul de dimineață prin pădure se întâlnește față în față cu Șarpele albastru. Mai întâi vătuiul privește cu mirare la târâtor și după ce țopăie de câteva ori în jurul acestuia îl întreabă:
- Bosule, ai o gură mare. La ce-ți folosește?
- Ca să mănânc prada dintr-o înghițitură, răspunde Șarpele albastru.
Iepurașul începe să sară iarăși în stânga și-n dreapta, tot uitându-se la șarpe.
- Bosule, cum poți să umbli că din câte văd eu tu n-ai picioare?
- Alunec pe pământ, răspunde Șarpele albastru.
Iepurilă, pe când încerca să ocolească încă odată Șarpele albastru pentru a-l studia mai îndeaproape, se oprește brusc:
- Bosule, unde îți sunt sărsamurile că eu nu le văd?
- Le țin ascunse și nu le scot decât atunci când este nevoie.
- Aha, face iepurele scuturându-și urechile clăpăuge, abia acuma pricep: ești cu gura mare, te târăști și cu toate că n-ai coaiele la vedere îi regulezi pe toți... Mă, nu care cumva tu ești Cornel Cotuțiu din Beclean?

19/10/16 15:04

Cornel, soldatul

Nu știu de ce, întotdeauna pe Cornel Cotuțiu l-am asemuit cu soldatul credincios care este în stare să-l asasineze și pe Ahimede, pentru simplul motiv că el nu poate pricepe cercurile desenate cu un băț, pe nisipul ud.

20/10/16 15:24

Turmentație pur...

În anii optzeci Bistrița era frecventată de artistul boem Viorel Paraschivoiu. Spontan, deștept, nonconformist. Profesor suplinitor în nu știu ce școală obscură din județul BN. Odată știu că și-a dat întregul salariu de profesor suplinitor ca să-și cumpere un disc vinil original de-al lui Bob Dylan. Dacă și Cornel Cotuțiu, pe atunci inspector școlar de-al lui Trăiască Partidul ar fi făcut același lucru, astăzi n-am mai fi avut în Răsunetul un articol de-a dreptul stupid în legătură cu Premiul Nobel acordat lui Robert Zimmerman. Regret că Viorel Paraschivoiu s-a grăbit să plece dincolo înainte ca să-l pună la punct pe susnumitul ipochimem. Ar fi meritat-o pe deplin.