AM FOST 11 +

Când unii intrau în vacanță, alții , mai exact 11, se adunau la umbra bustul lui Coșbuc din fața Colegiului ce-i poartă numele. Eram ultimii “supraviețuitori” ai generației de liceeni care în vara anului 1962 rosteam cu nostalgie dar și cu bucurie: ”Rămas bun școală dragă.”Atunci am terminat liceul 24, azi mai trăim 14. Din cei în viață, trei nu au putut fi prezenti la întâlnirea noastră anuală, din motive de sănătate (Rozalia Teocan, Tibi Bolog și Toni Buta). Am fost prima generație care a modificat tradiția –de la întâlnirea de 5 ani, la cea anuală. Se vede că ideea noastră a prins și la alte generații vârstnice. Cei 11 au fost: Emil Bălăi, Leon Cârdan, Ion Coliș, Olimpiu Dan, Ovidiu Dragotă, Eugen Moldovan, Nicolae Rebrean, Ion Pătrășcan, Ion Pupeză, Gavrilă Rus și Marius Zăgrean. Lor li s-au alăturat consoartele (+), împreună numărând 19 persoane.Ca și în anii anteriori, întâlnirea noastră colegială a fost defalcată pe trei zile (de vineri până duminică inclusiv) și a cuprins următoarele momente mai semnificative:

       1.Intâlnirea la Colegiu. Aici după pozele de protocol ,ne-am intreținut cu doamna director Anca Cârcu, după care ne-am deplasat la Casa Memorială “George Coșbuc”, unde colegul nostru, nițel mai tinerel, Constantin Catalano, ne-a făcut un expozeu al instituției pe care mulți ani a condus-o. Imbarcați în autoturisme, am plecat spre Sângeorz Băi.

       2.Vila ROMBAT( Vila IOANA). Buna noastră gazdă de vreo trei ani ne-a așteptat cu drag. D-na Ioana Pop, administratorul vilei, ne-a primit cu calde îmbrățișări. Mai mult de atât, alături de doamnele Olimpia Cârdan și Maria Dragotă, două leșence, mari “socăcițe”, ne-au încântat ochii și ne-au astâmpărat foamea cu o mulțime de bunătăți gastronomice. Pentru gurmanzi listez Meniul de vineri: supă de găină, friptură de miel (preparată în vas de tuci), friptură de pasăre, sarmale (mari cât pumnul ,dar extrem de delicioase!), dulciuri (prăjitură de casă si “gogoși vidate”(? ). Să mai adăugăm ca delicatesă „păturile“ îngropate sub un strat gros de lapte acru de oaie sau smântână (sâmbătă dimineața –pe stomacul gol!). De “tării” s-au ocupat Nicu Rebrean (cu “mărgelușele”) și Marius Zăgrean (cu aromele viei). Cand cu țuică, cand cu vin, spre seara am intors pe toate fețelePovestea “Apei de aur” de la Maieru. Dialogurile au fost atât de înverșunate încât au eclipsat meciurile de fotbal de la Mondialul din Rusia. Pentru împăcare, a doua zi ( sâmbătă) ne-am dus cu toții la Maieru pentru a vedea și a degusta apa atât de controversată. Cu sticle și canistre pline, am luat drumul Văii Anieșului, Km. 7, poposind la Păstrăvăria “ Sunătoarea”.Păstrăvul la grătar (cca.300 g.) asezonat cu mujdei și mămăliguța aburindă au fost răsplata drumului până acolo. Grătarul de sâmbătă seara (de porc de data aceasta!),”împănat” cu povești de la Ferma Dragotă din Leșu, a încheiat o zi plăcută și relaxantă.

3.Duminică dimineața, rând pe rând, plecau spre casele lor cei care, pretextând o întâlnire colegială, au reușit să uite de tot și de toate și să se simtă “veșnici tineri și ferice“. Atmosfera plăcută a fost întregită de darurile facute de Ovidiu Dragotă și Leon Cârdan ( produse agroalimentare), Ion Coliș (miere de Vâlcea), Gavrilă Rus (articole de porțelan), Nicu Rebrean (țuică) şi Marius Zăgrean (vin).

Cu speranța că ne vom revedea și anul viitor sănătoși și puși pe glume,  închei relatarea cu urarea: “ Viață lungă“!