NU IGNORAȚI PERICOLUL RABIEI

Rabia este o boală mortală cauzată de un virus care atacă sistemul nervos. Virusul este secretat în salivă şi se transmite în mod obişnuit la oameni şi animale prin muşcătura unui animal infectat. Mai puţin obişnuit, rabia poate fi transmisă atunci când saliva unui animal turbat vine în contact cu răni deschise ale pielii sau cu ochii, nasul sau gura unei persoane sau ale unui animal. Odată ce apar simptomele vizibile ale bolii, rabia este aproape întotdeauna fatală.
Trebuie știut că, doar mamiferele pot face rabie. Păsările, peştii, reptilele şi amfibienii nu pot face. Cele mai multe cazuri de rabie apar la animalele sălbatice cum sunt vulpile, pisicile sălbatice, dihorii, bursucii, cerbii, jderii, lupii, liliecii, sconcşii, ratonii şi coioţii.
De asemenea, rabia apare şi la animalele domestice. În ultimii ani, pisicile au devenit animalele domestice infectate mai frecvent cu rabie, alături de câini. Aceasta se datorează faptului că mulţi stăpâni de pisici nu îşi vaccinează pisicile împotriva rabiei înainte ca acestea să fie expuse contactului cu alte animale. De asemenea, rabia apare şi la câini, vaci, capre şi uneori (chiar dacă nu foarte frecvent) au fost diagnosticate cu rabie animale cum sunt caii.
Programele îmbunătăţite de vaccinare şi control al animalelor fără stăpân au fost eficiente pentru prevenirea rabiei în cazul multor animale de casă. Sunt disponibile vaccinuri antirabice aprobate pentru pisici, câini dar şi pentru alte animale. De asemenea, au fost folosite vaccinuri autorizate cu administrare orală pentru imunizarea în masă a animalelor sălbatice.
Odată ce virusul rabiei a intrat în organism, acesta se propagă de-a lungul nervilor până la creier. Câinii, pisicile şi dihorii cu rabie pot vrezenta o varietate de semne incluzând frica, agresivitatea, salivarea excesivă, dificultăţi de înghiţire, dificultăţi de mers şi convulsii.
Animalele sălbatice turbate pot să prezinte uneori doar un comportament neobişnuit; de exemplu, un animal care în mod normal este văzut doar noaptea, la un moment-dat poate fi văzut hoinărind în timpul zilei. În plus, pe lângă acele semne observate la câini, pisici, cai, vite, oi şi capre cu rabie, mai pot prezenta depresie, automutilare sau sensibilitate crescută la lumină.
Vaccinarea antirabică şi programele de control al animalelor, alături de tratamente mai bune pentru persoanele care au fost muşcate, au redus considerabil numărul de cazuri umane de rabie. Rarele cazuri recente de rabie umană în ţara noastră sunt rezultate prin expunerea la vulpe, pisică şi lup. Câinii şi pisicile reprezinta în continuare o sursă de rabie în multe ţări, inclusiv în ţara noastră aşa că, populaţia şi turiştii trebuie să fie conştienţi de acest risc.
Ce puteți face pentru a ajuta controlul rabiei? Medicul veterinar a vaccinat câinii, pisicile sau alte animale pe care le deţineţi? Medicul veterinar vă va sfătui asupra frecvenţei de vaccinare recomandată sau cerută în regiunea dumneavoastră.
Reduceţi posibilităţile de expunere la rabie prin a nu lăsa animalele dumneavoastră de casă să hoinărească liber. Ţineţi câinii şi pisicile în interior şi supravegheaţi câinii când sunt afară. Castrarea sau sterilizarea animalelor dumneavostră de companie le poate scădea tendinţa de a hoinări şi, de asemenea, va contribui la reducerea înmulţirii nedorite a acestor animale.
Nu lăsaţi expuse în exterior gunoaie sau hrană pentru animale, deoarece acestea pot atrage animale sălbatice sau fără stăpân.
Animalele sălbatice nu trebuie ţinute niciodată pe post de animale de companie. Nu numai că acest lucru este ilegal, dar animalele sălbatice reprezintă o potenţială ameninţare de a face rabie pentru stăpânii lor şi pentru alte persoane.
Observaţi şi examinaţi toate animalele sălbatice de la distanţă. Un animal sălbatic turbat poate părea blând, dar nu vă apropiaţi de el. Învăţaţi copiii sa nu atingă NICIODATĂ animale necunoscute, chiar dacă acestea par prietenoase.
Dacă observaţi animale sălbatice care se comportă neobişnuit, raportaţi aceste situaţii autorităţilor locale sanitar-veterinare.
Ce aveți de făcut dacă animalul de companie a muşcat pe cineva? Solicitaţi victimei să meargă imediat la medic şi să urmeze recomandările acestuia. Verificaţi cu medicul veterinar dacă animalul dumneavoastră este vaccinat antirabic, la zi.
Informaţi autorităţile sanitare şi sanitar-veterinare locale despre muşcătură. Dacă animalul dumneavoastră de companie este câine, pisică sau dihor, autorităţile vor reţine animalul şi îl vor ţine sub strictă observaţie timp de zece zile. Ar putea fi permise reţinerea şi observarea la domiciliu.
Informaţi imediat autorităţile sanitare locale şi medicul veterinar despre orice boală sau comportament neobişnuit al animalului dumneavoastră.
Nu lăsaţi animalul să hoinărească liber sau să se îndepărteze de casă. Animalul trebuie să fie disponibil pentru a fi ţinut sub observaţie de către autorităţile sanitar-veterinare sau de către medicul veterinar.
După perioada de observaţie recomandată, va trebui să vaccinaţi animalul, dacă vaccinarea antirabică nu este la zi.
Ce aveți de facut dacă animalul de companie a fost muşcat? Consultaţi imediat medicul veterinar şi informaţi autorităţile sanitare veterinare despre muşcătură.
Chiar dacă pisica sau câinele dumneavostră au vaccinarea antirabică la zi, aceste animale trebuie revaccinate imediat şi ţinute sub observaţie conform recomandărilor (cel putin 45 de zile). Animalele cu vaccinarea expirată vor trebui evaluate de la caz la caz.
Câinii şi pisicile care nu au fost vaccinaţi deloc şi au fost expuşi unui animal turbat, poate fi necesar să fie eutanasiaţi sau puşi sub strictă izolare pentru o perioadă de şase luni.
Alte animale decât câini sau pisici, care au fost muşcate de un animal turbat sau potenţial turbat, trebuie eutanasiate imediat.
Ce trebuie să faceti dacă ati fost muşcat?
Nu vă panicaţi, dar nu ignoraţi muşcătura. Spălaţi imediat profund şi viguros muşcătura cu multă apă şi săpun.
Anunţaţi-vă imediat medicul şi explicaţi-i cum aţi fost muşcat. Urmaţi sfaturile medicului. Dacă este necesar, medicul vă va administra un tratament post-expunere, aşa cum este recomandat de către autorităţile sanitare şi vă poate administra un tratament pentru alte infecţii care pot apărea în urma muşcăturii.
Dacă este posibil, închideţi animalul într-o cutie mare sau în alt recipient, dacă această operaţiune poate fi efectuată în siguranţă. Odată capturat, nu încercaţi să atingeţi animalul. Chemaţi autorităţile sanitar-veterinare locale pentru ca acestea să ridice animalul. Dacă animalul nu poate fi capturat, încercaţi să memoraţi cum arată acesta (mărime, culoare, etc) şi unde a plecat după ce v-a muşcat.
Dacă este un animal sălbatic încercaţi să-l capturaţi doar dacă puteţi să faceţi acest lucru fără a fi muşcat din nou. Dacă animalul nu poate fi reţinut şi trebuie omorât pentru a preveni fuga acestuia, faceţi acest lucru fără să-i distrugeţi capul. Creierul animalului va fi necesar pentru efectuarea testelor pentru rabie.
Informaţi autorităţile sanitare locale despre muşcătură. Tratamentul prompt şi corespunzător după ce aţi fost muşcat şi înainte de apariţia rabiei, poate stopa infecţia şi poate preveni rabia.

Mirela Parker- DSP BN, Compartiment Promovarea Sănătății